Aici ne-am dat întâlnire, însă niciunul nu mai fusese în cartier de ani buni. Era una spre est, colț cu vechea stradă a Uzinei, alta în partea opusă, lângă fostul cinematograf Luceafărul. Am ajuns mai devreme și am cumpărat trei trandafiri. Pentru că întârzia, mi-am imaginat că așteaptă în cealaltă parte. Nu era nici acolo. M-am întors. Poate că venise între timp. Am ocolit mulțimea din intersecție. Un accident, probabil. Florile le țineam strâns. Începuseră să se ofilească ușor, dar nu le-am lăsat din mână.
Iulia Biro
Casa florilor este o afacere profitabilă. Cine ar fi zis, când Gore a preluat florăria și a extins-o, că din ce va câștiga din ea avea să-și cumpere trei case în România și un chalet în Franța, mașini de lux, un post de senator, plus o Miss România ca nevastă. Florile de la parter se vând bine ziua, dar fetele de la etaj îi fac averea de cum se lasă seara. Gore are de toate - orice culoare, abia îmbobocite sau înflorite de tot, catifelate sau cu spini, orice. Aduce și pe comandă și întotdeauna livrează ce a promis.
Andreea Marza
Măriuca nu văzuse atât de mulți bani în viața ei. Bărbatul în vârstă, bine îmbrăcat, îi așeză pe tejghea hotărât, privind-o blajin. Obrajii ei de copil se îmbujoraseră, iar basmaua, oricum prea mare pentru ea, îi căzuse ușor peste ochi. El zâmbi și luă în grabă un buchet de flori de câmp, fără a aștepta restul. Măriuca se gândi că, în sfârșit, îl va putea duce pe Codiță la veterinar, cum fac orășenii, și că, atunci când va fi mare, își va deschide o florărie chiar acolo, în piață, lângă taraba cu legume a bunicii.
