Uite mai las din preț, mă ispitește lelea Anămărie a lui Găvrilă, expertă în management imobiliar. Casa are temelie zdravănă. Vecinii, români adevărați, patrioți. Facem un contract cu uzufruct pentru uncheșul Simion, că nu mai are mult săracu'. Ascultă la mine, nu vinzi până răposează. Are gura plină cu dinți din aur, și câteva ghiuluri și lanțuri. Ce-ți zic eu? Aurul. Păi aurul este valută, nu banii. Scoți măselele, pui în pungă și pleci. Că vin rușii, îți garantez. Doar nu-i fi melc să-ți cari casa prin lume.
Pompilian Tofilescu
Ți-am zis să faci un proiect de casă la 35.000 de euro. Ce-i asta? De 5 ori mai mult? Se face șefu', scoatem. Ce scoatem? Scoatem centrala și caloriferele. Punem câte un reșeu în fiecare cameră. Apoi ferestrele, ce le trebuie ferestre, punem folie. Și ușa metalică de la intrare? Scoatem, că oricum n-au ce să le fure. Tăiem frumos o bucată de pefeleu și îi punem balamale. Da' balamalele nu costă? Ba costă. Atunci scoatem zidurile cu totul. Și acoperișul? Nu, acoperișul îl lăsăm, să nu-i plouă în gât.
Elena Fermuș
Păi, bă Pierre, dacă vrei să mă ceri la mămica, tre' să ai casă de casă, mon garçon. Că și eu am zestre de zestre. Lingouri de nu se mai știe, vițică de prăsilă, perne cu fulgi de mistreț, plus colecția de Matrioșka. Am, Zambilo, să moară Bibi, am. De-o 175 de mii. Are chiar și cameră de înalți oaspeți. Te trezești naibii vreodată cu Ghiță la portiță. Doar nu-l ții acolo. Și de unde, bă, banii? Păi cânt, prințeso. La ce, vijeliosule? Cum la ce, la vuvuzelă. O, Pierre, oui, chéri. Cred că te vrea și tăticu'. O dată.
