Am visat multă vreme să mă mut la Paris. Mi se părea că oricât ar fi de rău, când te plimbi prin Montmartre sau când privești în zare de pe treptele de la Sacré Cœur, nu mai contează nimic. Nimic în afară de mica bucurie ce pâlpâie în inimă cu aripi de fluture. Apoi toate acestea s-au îndepărtat și le-am mai zărit doar prin ceață, așa cum privești cu ochii înlăcrămați o fotografie veche. Astăzi, stau pe o bancă privind în zările Bucureștiului și parcă pâlpâie ceva. Dar nu mai contează. E tardiv.
Florentina Ghițescu
Lucrez în Spania, într-un orășel de munte, o stațiune turistică. Muncesc într-un restaurant. Nu e muncă ușoară. Soțul e pompier. Am adunat bani și am făcut o casă mare în satul meu. Mă gândeam că mă voi întoarce. Acum nu mai vreau. Nu o să vând casa de la țară că nu o să iau pe ea nici jumătate din banii pe care i-am băgat. Copiii sunt născuți aici și o să aibă nevoie de mine să-i ajut cu copiii lor când va fi timpul. Dacă votez? Da. Am votat mereu. Pentru mine, pentru ei și pentru EU.
Ana Ludușan
Sunt EU pentru că așa am învățat de la părinți și bunici, țărani cu stare pe vrednicia lor, nu au mers cu turma, nici atunci când au pierdut 4 feciori în război, au fost jefuiți de comunism, sau când copiii lor nu au avut acces la liceu și facultate. Sunt EU, fiindcă am învățat de la profesorii mei de Filosofie că Europa s-a întemeiat pe valorile filosofiei grecești, actuale și azi, în care guvernarea se întemeiază pe Democrație nu pe Dictatură, pe Umanism nu pe Ura Celuilalt, pe Raționalitate nu pe Misticism.
