Eu îs moldoveancă. Fac bani din piatră seacă. M-am luat cu-n ardelean. Băiat bun la cât vorbesc eu. Până la furtuna de anul ăsta. Lui i-a stricat toate perjele, de pătlăgelele mele pentru iarnă nu s-a atins. Și nu am grai cu el. Atât o zîs, tulai, îs bolund fără horincă. Ditamai hojmălăul numa' că nu plângea. Nu te stropșî că rezolv, i-am spus și mare i-a fost bucuria când i-am dat să guste din țuica mea. Am și vândut. Toți se mirau din ce-am făcut-o. Bă zăluzilor aiasta-i marcă înregistrată. Ce pătlăgelele nu-s fructe?
Ana Maria Dobre-Nir
Era vecina mea, doamnă judecător. O murătură. Așa, woke. De câte ori o vedeam, se lăuda cu opinii. Politică, drepturi, libertăți. A intrat cu mine-n lift, ținea un pliant albastru. I-am zis: Lasă-mă cu prostiile astea de muiere. A râs. Atunci m-am enervat. Era momentul s-o învăț că nu toate ușile se deschid cu gura. N-a mai râs. Prea mult li s-a spus că pot. Și netul plin de deștepți care le-ncurajează. Eu doar am fost sincer. Am făcut ce mulți gândesc. Și ce dacă? Tot o muiere mă judecă. Asta vi se pare dreptate?
Alina Ilie
Ce dracu stați așa ca murăturile? Cârcotiți la tot ce mișcă, acriturilor. Doar să respire cineva, pac, că prea tare, că prea încet. Nimeni nu vă-nchide, mă, gura, nici moartea, nici pământul. E divorțată. Ce-are? Dar care-i treaba voastră de aruncați cu rahat așa în tot ce mișcă? Cu ce vă bucură, mă, o lacrimă? Oameni mici, fără minte, ce sunteți. Ați fost voi, mă, în papucii ei? Ați mâncat voi ce-a mâncat ea? Ați plâns voi? Ați luat voi copiii în brațe ș-ați alergat prin lume, cu inima târâș? Cine sunteți voi, mă?
