Deși colegi, în tabără s-au cunoscut cu adevărat. Cabina roșie era în apropiere și ea o folosea des, dar în seara aceea avea și el un telefon de dat, zornăia fisele nerăbdător însă fata nu-și termina vorbăria. Începuse ploaia și el i-a bătut în geam imperativ, ea a scos limba, era caraghios cu părul ud. Asta l-a enervat și-a dat buzna înăuntru. Atât de strâmt locul și atât de caldă furia ce i-a lipit unul de altul, încât buzele li s-au contopit cu mirare. Clipă suspendată în timp este amintirea primului lor sărut.
Arthur Ianoși
M-am dus la un interviu pentru un post de agent de vânzări, parfumat, aranjat, cu încrederea omului care-a vândut lanterne la orbi. Am luat loc, cel din fața mea încă îmi analiza CV-u'. Dintr-odată îmi întinde McBooku' din fața lui, ultimul model, și îmi zice să i-l vând. L-am apucat cu ambele mâini, m-am ridicat în picioare, am deschis ușa și am fugit. Ajuns acasă, mă sună individul aproape urlând. Adu-mi laptopul înapoi, acum, nenorocitule. Pentru numai 700 de euro, e al dumneavoastră, i-am zis. Și apoi am închis.
Monica Bologa
Țin receptorul strâns în mână, cu degetele încleștate pe plasticul galben, învechit. Un țiuit scurt, sec, apoi nimic. Sun de trei ori. Mama nu răspunde. Pe centrala telefonică găsesc un bilețel ce anunță suspendarea temporară. Temporar poate însemna o oră, o zi, sau pentru totdeauna. Cuvintele nespuse plutesc prin aer în tăcere. Am atâtea să-i spun. Vocea ei a rămas prinsă, poate, într-un cablu rupt, undeva între etaje, între lumi. Închid ochii și las receptorul jos. Înăuntrul meu, totul sună a apel în așteptare.
