Căsnicia mea mergea prost și asta m-a făcut să caut un detectiv particular. Nea Miță, mic, ghebos și burtos, m-a ascultat atent. După o lună mă cheamă la el și îmi dă un plic de fotografii. Bine, zic, dar toate sunt cu mine și soția în diverse locuri, nu asta am cerut. Băiete, uită-te la ce spune fiecare. Rar exteriorul spune sincer cum e interiorul. Chipul și atitudinea ta față de ea mi-au spus că ai mințit. Voiai să găsești ceva, să o părăsești pentru alta. Pozele astea nu te costă nimic. Te vor costa celelalte.
Titela Durnea
Era abătut azi. În ultima săptămână intraseră multe, da' unul întreg nu. Ofilite, chiar dacă le-a dat îngrășământ, instrucțiuni, soare și ploaie exact cât era nevoie să înflorească. Frământă puțin gândul și gustă: amar. Le dădu câte-un dumicat, să le arate că nu cui pe cui se scoate, cum scorniseră. Făcu într-un final poza de grup. Pe negativ, o singură fată, în rândul din spate, zâmbea. Se lumină la chip, adulmecând speranța, și-i puse iute un rând de aripi. Diseară o va trimite-napoi, în lume.
Teodora Ștefănescu
Umblă prin lume cu o plasă de fluturi. Oamenii o văd, se tem de ea și o numesc nefericită. Dar ea rămâne senină. Caută fluturi de noapte, căci aceia sunt hobby-ul ei. Plasa a primit-o când lumea era nou-nouță, dar și așa trebuia primenită. Noaptea culege fluturi fosforescenți de pe buze de copil, de pe buze crăpate de bolnavi, de pe buze cântând de dragoste. Pentru ea fluturii sunt importanți, nu buzele. Îi ține în palmă, tandră și cu un ac îi țintuiește în insectarul etern. Îi simt plasa pe față. Uite-o.
