Totul a început cu o cutie de detergent. Nu bio, ci toxic. L-am turnat în mașina de spălat și, bum - pană de curent în tot blocul. A doua zi, m-am urcat în mașină și instantaneu a rămas fară baterie. Întregul oraș devenise locul meu de joacă. Oamenii colapsau în metrou, becurile zbierau ca porcii sacrificați. Nu eram salvator. Eram un scurtcircuit ambulant. M-au și poreclit: Mutantul. Nu restaurez binele. Nu ofer speranță. Dar dacă vrei să arzi totul și să o iei de la zero, atunci da. Sunt supereroul tău.
Nicolae Popescu
Seara merg pe jos, e bine pentru sănătate. Aud un țipăt, un trup cade peste mine, leșin. Mă trezesc la spital, am gâtul imobilizat. O tânără nurlie mă veghează: mulțumesc, mi-ai salvat viața, m-a aruncat de la etaj. Sunt amețit, nu înțeleg. Noaptea, aud pași. Cineva umblă la perfuzie. Ratează furtunul, își înfige în deget seringa cu cianură, moare. Aflu că e șeful mafiei din Ciudad, ăl de aruncase fata. Acum, sunt cu ea și cu banii pe care i i-a lăsat mafiotul. Nu mai merg pe jos, am șofer, e bine pentru sănătate.
Ana-Maria Butuza
Hei, hei, trăiește clipa, ascultam în căști aceeași melodie, pe repeat, tolănit pe marginea bazinului, cu un pahar de Mojito și un trabuc ieftin. În apă, o blondă voluptoasă se prefăcea că înoată. Dădea din mâini ca o mimoză năucă, iar eu o admiram sincer, dar din alte motive, până când a început să se agite. I-am căutat soțul din priviri. Stătea cu ochii în telefon. Dintr-o săritură, am fost sub ea. Am ridicat-o cât să prindă aer. Se lăsa moale în brațele mele, iar eu, între sânii ei, îmi pierdusem respirația.
