Nu îmi place să zbor cu avionul. La început mi-a plăcut, dar după o aterizare ratată am început să mă tem. Ultima dată când am coborât din autobuz am văzut că e un avion cu elice. Am crezut că e o glumă proasta. Îmi venea să renunț ca în filmul ăla, destinație finală. Dar eu sunt de părere că ce ți-e scris în frunte ți-e pus și am urcat. Locul meu era ocupat. Locul dvs e la geam, dar dacă vreți pot să stau eu acolo. Doamna de lângă mine era îngrozită de avioane și uite așa am devenit îngerul ei păzitor.
Mona Zelenco
Când veni vremea măritișului, Maria avea dubii și doi pretendenți. Fata stătea pe prispa casei și privea hipnotizată apusul înghițit de noapte. Gândea. Aurel avea o aură ce-l însoțea când își etala gleznele epilate și sprâncenele trasate ață. Totuși, se simțea eclipsată de el în întreg ego ul. L-a ales pe Georgel. Deși mărunțel și început de chelie, alura de supererou radia. Poate de la farul bicicletei sale, sau de la rucsacul plin de cărți, poate din ochii animalelor salvate, nu știa, însă, cu el se simțea acasă.
Alex Caragian
Atâta avere și tot sunt nevoit să trăiesc într-o peșteră. Umezeala nici nu face bine reumatismului dobândit la un team building de perfecționare în ciomăgeala minimalistă cu maeștri japonezi. Unii vor spune că din excentricitate, dar eu sunt convins că din plictiseală mi-am luat un job de jurnalist. Plus că pot să îmbin utilul cu plăcutul, port pe sub costum ținuta de latex, dar nu cu chiloți de bumbac pe deasupra că mă irită. Mai pârâie uneori, dar colegii cred doar că am intoleranță la gluten.
