Ne puteți povesti cum s-a întâmplat? Reporterul îmi vâră microfonul sub nas. Mă uit la el și mă gândesc. Dracu' știe. Mi-a luat vântul umbrela și m-am aplecat peste balustradă s-o recuperez. Din fericire se agățase de ceva. Când am tras-o înapoi am văzut întâi hanoracul în care i se încurcase mânerul. Apoi copilul. Nici nu-l observasem. Dar îi răspund cu aplomb reporterului. Am văzut cum copilul și-a pierdut echilibrul și era mai să cadă peste balustradă. L-am agățat cu mânerul umbrelei. Și l-am tras înapoi.
Dana Popescu
Am fost colegi. Nu de clasă, de liceu, era cu 3 ani mai mare decât mine. Deși eram îndrăgostită în secret de el, când a venit la finalul liceului cu o floare, am refuzat-o. Copil prost, nu știam că viața nu-ți dă a doua șansă. Decembrie '89 l-a prins în armată. Un copil care lupta împotriva altor copii. Îngrozit și înghețat, fără să fi tras vreun foc de armă până atunci, era de gardă când glonțul rătăcit l-a lovit. Mi-l imaginez privind uimit zăpada însângerată. Acum, strada pe care locuiesc, îi poartă numele.
Pompilian Tofilescu
Ne făcusem un obicei să ieșim la plimbare în cartier după căderea serii, când întunericul îmbrăca în mister siluetele caselor și făcea de nerecunoscut locurile altfel atât de familiare. Ne plimbam și scorneam povești. Și atunci ce a făcut regele extratereștrilor galbeni? A dat ordin ca toate navele din galaxie să se întoarcă acasă, îi răspundeam. Tudor mă ținea strâns de mâna stângă, țopăind când pe un picior când pe altul. La un moment dat s-a oprit și m-a privit. Tati, mi-a zis, tu ești fratele și prietenul meu.
