Miauuu, miorlăi Clarice întinzându-se goală sub haina de blană pe canapeaua Recamier cu tapiserie florală și picioare de nuc. Mi-auuu mâncat tinerețile pezanții. Auzi tu, salam de vară, brânză topită și mămăligă cu urme de tochitură. Și ce nume, Nicu și Marioara. Mi-auuu trebuit cinci ani să ajung în Grosvenor Crescent, dar a meritat fiecare secundă de luptă. John, o ceașcă cu lapte te rog. Călduț. Cu un deget de gin. Și diseară vreau niște Roquefort cu struguri, m-am săturat de Bleu d'Auvergne.
Monica Ciurea
Să intru la Medicină, un fleac. La cămin, imposibil. Vreo 4 ani mi-am tot plimbat valiza: demisoluri, garsoniere, mansarde. De peste tot mai mult plecam decât stăteam. Până când, într-o vilă cochetă am dat peste-o nonagenară ce deținea un motan alb ș-o sumedenie de cărți de la răposatul doctor. În loc de chirie, îi devenisem companion seara la ceai în salon. Mereu în altă ținută, spunea aceeași poveste: cum o-nsoțea el la brațetă la operetă. Apoi își fixa motanul, îmi făcea cu ochiul și continua: și pe metresă la fel.
Ana-Maria Butuza
Cine m-ar crede că, la vârsta mea, am mai trăit o astfel de noapte? O privesc. O adevărată felină Maine Coon în trup de femeie. Părul negru, cu reflexe argintii, pe cearșaful alb, silueta lungă și încă subțire, cu pielea sidefată. N-aș mai pleca. Treizeci de ani au zburat așa, între mare și ea, singurele mele iubiri. Răsăritul e aproape, corabia mă așteaptă. Îi sărut umerii și strănut. Am un IgE sensibil la puful pielii ei. Te voi visa, iubito, grațioasă și desculță pe punte. E tot ce pot lua cu mine.
