Mă simt în siguranță noaptea din două motive. Văd bine și nu mi-e frică nici de oameni, nici de câini. Pentru o puștoaică e tare, nu? Mă rog, am 14 ani, dar sunt matură. Ce nu-mi place însă e să mă strigi Hei, Pisi. Și întâlnesc mulți care insistă. Vezi că nu-ți iese din prima, las-o baltă. Zi-mi Izzy. Doar la Izzy reacționez. Încearcă. Ce văd în mine cei care cred că sunt abordabilă? O libertină? O vagaboandă? Nu mă pot obișnui cu maidanezii ăștia needucați. Mai bine m-aș fi născut în Istanbul.
Ana Ludușan
Saveta și Nastasia stau cu coatele pă gard și se zgâie în ogradă la a lu' Fălosu. Ce familie, zice Saveta, neam mare, oameni vrednici și uite ce s-o ales de ei. Ogradă pustie, două mâțe, e drept, nu-s altele ca ele. O pus stăpânire pe ăi de-o mai rămas. Uită-te la mâț, stă în vârful grămezii de lemne și așteaptă porția de carne crudă, la ora potrivită. Mâța, te uiți și te înfiori. Din șură apare un bătrân, șontâc, șontâc, așază cu sfială dejunul în fața celor două mâțe. Ptiu drace, ăsta s-o băgat slugă la mâțe.
Ana Maria Dobre-Nir
Draga mea, bubuiturile sunt dintr-o altă lume. Închide ochii și dă-mi voie să-ți povestesc despre o pisică albă pe care am avut-o în copilărie. Mi-a luat ceva timp să înțeleg că noaptea își lăsa blana pe fotoliul din mansardă și pleca. Se strecura printre frici și aducea vise pufoase ca bezelele copiilor care nu puteau dormi. Hai, uită de vuiet, lasă-ți inima să tresară în brațele mele. Îți mângâie buna fruntea cu palma îmbătrânită. Torc acum pentru tine, pentru o lume în care toți copiii vor putea rămâne copii.
