Arde sufletu-n mine dup-o gură de țuică, da' nu pot să beau acum. Ia uite ceru' gurii, aaaa. Ai văzut? Parcă mi-a băgat cineva cuțitu-acolo și m-a crestat. Păi mâncare-i asta? Măcar n-am cumpărat io, e păcat să muncesc atât pentru 5 kile de grâu și cu banii pe ele să iau o pungă cu niște felii de cartof prăjit. A adus Bodu. De-ăștia și vin a pus pe masă la înmormântare la mă-sa, cică s-o pomenim pe răposata mai cu spor. O pomenesc, cum nu, așa făcea și când era vie: dădea, apoi avea grijă să-ți pară rău c-ai luat.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Stăteam întinși pe pietre ca doi șerpi amețiți de zăpușeală, ți-am sărutat umărul, tu m-ai privit cu tristețe, apa gâlgâia nepăsătoare către nicăieri, am început să sporovăiesc despre sfârșitul lumii, despre sori și planete, despre colecția mea de bancnote din plastic. Noi în anul două mii, când nu vom mai fi copii, îmi suna mecanic în tâmplă, ce va zice mama dacă va afla, m-ai întrebat, iar eu n-am răspuns. Apoi s-a făcut noapte în miez de zi și am privit împreună coroana de foc a soarelui printr-un ciob colorat.
Ana Ludușan
Își strânge copilul la piept. El urlă: te omor, înțelegi, te omor. Să nu-ți treacă prin cap să fugi. Te găsesc și în gaură de șarpe. Nu mă asculți, faci numai ce vrei tu. Te-ai băgat slujnică la bogați, în loc să aducem bogații la noi acasă. Plătesc bine. Își strânge copilul la piept și îi vine să vomite. Se învârte prin cameră, căpiat, o lovește cu pumnii în cap, își apără copilul, o înghite întunericul. Sunete sparte îi sparg timpanele, deschide ochii, el compune, vecinii bat în pereți. Iasă, să își piardă urma.
