Tu, Ioană, eu trebuie să îți las casa și grădina. Nu mai ai pe nimeni aici, în sat, draga mamii, oftă bătrâna și o lacrimă i se desprinse de sub pleoapa căzută. Nu mai vine frate-meu în sat, stai liniștită, mamă. Ioana rămăsese văduvă de tânără, nu a avut copii și s-a întors în casa părintească. O îngrijea pe bătrâna suferindă. Clopotul bătu scurt și trist, bucățile de pământ se rostogoliră în groapă până se umplu. La masa de pomenire, cumnata își spuse părerea: Jorj, va trebui să vă ocupați de succesiune.
Paul Dârvariu
Când ai făcut liceul, te-am ținut la noi, de dormeam tu, eu și nevastă-mea în aceeași cameră. Recunoști? Recunosc. Când te-au luat în armată și te-au trimis la Canal, ți-am pus o pilå la socru-meu, de te-au oprit furier la comandament. Recunoști? Recunosc. Când s-au prăpădit ăi bătrâni, am renunțat la moștenire, cum ți-am promis. Recunoști? Recunosc. Acu' când ți-am cerut o palmă de pământ să-mi pun o căsuță de vacanță, de ce ai pretenții? Răspunde. Ți-aș răspunde, Ioane, da' n-am voie să repet cuvintele din titlu.
Caterina Tudorache
Ai primit vreodată ceva gratuit? M-am uitat surprins la băiatul din fața mea. Nu. Societatea, România, comunismul. Mă rog, pleiada de fraze tipice și plictisitoare. Am o veste bună. Azi îți voi da ceva gratuit. Am dat să plec. Stai. Poți să nu crezi. Dar uite, ia cartea asta și pleacă. Biblia? Ești din ăla? Nu, prietene. Te consider ca pe un frate și vreau să te îmbrățișez. Dar mă știi de 2 minute. Da, dar simt că ne știm de mult. Am scăpat într-un final de el. Și el m-a scăpat de portofel, dar asta am aflat acasă.
