Zeul Timpului s-a îmbătat din nou. Într-o criză de orgoliu cosmic, a creat din greșeală o planetă unde Zeus e influencer și postează rugăciuni pentru like-uri. Acolo, gravitația funcționează doar când ești treaz, copiii mănâncă broccoli de plăcere, iar bărbații, ce credeți, își potrivesc șosetele una într-alta, fără să fie rugați. Oamenii sunt aceiași, dar comunică precum ventrilocii, cu guri imobile. Numai pisicile știu adevărul. Se uită la tine, știind că ești hologramă și-ai uitat parola de la realitate.
Rozalia Cristea
Las-o în lumea ei, o roagă mama pe fiica ei cea mică, pe Eli. Nu vezi că Mia, vecina, acum zâmbește, acum plânge, acum strigă. Și Eli se oprește cu valurile de întrebări, o ia de mână și o plimbă prin curte. Mia începe. Aici e Jupiter, aici e Mercur, aici e Pământul nostru, e albastru. Uite, încă o planetă albastră, e cerul, planeta lui Dumnezeu. Acolo s-a mutat mama și tata. Aici e universul meu din ziua în care am rămas singură, arată ea cu mâna. Hai să mergem. E ora doisprezece. E timpul să-ți iei bomboanele.
Tina Dublea
Se îmbolnăvise de albastrul altcuiva. Și gravita pe orbite străine și oarbe. Când nu gravita, naviga. Evident, că în alte ape teritoriale, nu ale ei, că de aia simțea că se sufocă înghițind și lăsându-se înghițită de învârteșugul lor. Și dacă nu s-ar fi sufocat, s-ar fi dezintegrat de la atâtea atmosfere. Ca un satelit fără cap, într-o browniană și spurcată mișcare, cu traiectoria obosită. Alo, s-a autoapelat, Houston, tu ești prima planetă. Restul sunt întotdeauna a doua, dacă nu vrei să ai probleme.
