Când a terminat facultatea s-a simțit împlinit. Și mândru. O lume i se deschidea în față. Și fiindcă a vrut să o cunoască mai bine, a mai început una. Când a terminat-o și pe aceasta, a constatat cu surprindere că știe mai puțin decât atunci când a început-o. Așa că au urmat a treia, a patra, a cincea. Ferestre deschise tot mai larg și mai multe. Dar el cunoștea tot mai puțin, astfel încât la a șaptea a înțeles că e un nimic. Ca un gândac îngropat sub frunzele mari ale copacilor ce-l înconjoară.
Ana-Maria Butuza
La optsprezece ani m-am înscris la Drept. Visam să fiu avocat, doar că nu mi s-a potrivit și, după un an, m-am transferat la Filosofie, pe urmele lui Cioran, dar mă încurcam în concepte. Am trecut la Sociologie, însă oamenii mă plictiseau. La Psihologie m-au doborât traumele celorlalți. Gata, dau la Medicină, mi-am zis. N-am intrat. Ca să nu pierd anul, m-am înscris la Poli. Construiam case imaginare din beton transparent. Tot un fel de vise, de fapt. La final, am devenit portar la o facultate. Nu mai știu la care.
Gabriel Rusu
Laura termină șefă de promoție la Geografie. Își depune CV-ul la o agenție de turism. Nu poate fi angajată fiindcă nu are experiență. Se gândește la reprofilare. Termină finanțe-bănci. Interviuri la BCR și BRD. Ușile i se închid în nas, politicos, din motive cunoscute în trecut. Îl întâlnește pe Andrei. Se îndrăgostește la prima vedere și dintr-o dată povestesc despre viitor. Pleacă amândoi în Franța. Se angajează. Cei de acolo nu cer experiență. 12 ore de muncă plus una, pauza de masă. La abator.
