Ca tânără studentă la filologie iubeam cărțile ca pe ochii din cap, le ascundeam în podul casei unde, ferecate în geamantane vechi sau așezate teancuri, teancuri, mă așteptau cuminți. Făcusem o pasiune pentru cărțile polițiste și de mistere, cu toate că ronțăisem toți clasicii literaturii, de la Tolstoi până la Huxley, de la Dumas până la Dickens. Într-o zi, mergând la privată, am găsit Decameronul dezmembrat de câteva zeci de pagini. Ce-ai făcut, tăticule? N-am mai avut frunze de coceni, fetică.
Mona Zelenco
nu se compară cu extraordinara cursă la care mă aliniez alături de miliarde de candidați, la startul dintre viață și moarte. Sunt rapid, competitiv și responsabil, sunt un spermatozoid microscopic dar cu ambiții uriașe. După ce voi trece prin mediul vitreg mie, prin zeci de obstacole, ca un Ulise pe drumul său inițiatic, voi ajunge într-un loc călduț unde mă voi contopi cu materia existentă până când, la marele final ca trofeu, un suflu dumnezeiesc mă va face să pulsez ritmic prin viață și să devin om.
Monica Aldea
De 30 de ori își schimbase pădurea frunzișul, iar Albă ca Zăpada încărunțise așteptându-i pe pitici. Pe toți șapte îi ținuse prin facultăți. De atunci, le vedea postările doar pe Grupul Fiilor Înstrăinați de Pădure. Azi veneau la deschiderea testamentului. Hap-ciu, alergologul, se plângea de umezeală. Doc, antreprenorul, evaluă situația: nici includerea în circuitul turistic n-ar salva căsuța. Cine a făcut upgrade poveștii, să scrie și un final pe măsură, îi provocă Morocănosul pe Frații Grimm.
