Titel se oglindea, mulțumit de propria-i imagine. Episoade întunecate se hazardau câteodată printre amintiri dar se risipeau printre vapori de parfumuri scumpe. Zilele in care Gara de Nord îi era casă s-au scurs pierdute în negura uitării. Acolo l-a găsit Unchiul, i-a dăruit prima ciocolata și apoi l-a dus acasă la el. Prețul nu i se părea prea mare pentru viața ce i-o oferea. S-a obișnuit. Azi, Unchiul îi pregătește o ședință foto, și îi fredonează zâmbind Light my fire, în timp ce blițul se declanșează.
Roxana Catana Tarhon
Știu că m-așteaptă; mai ales acum că n-am aprins lumina. E fix dincolo de pantofar, lângă cuier, între fotoliu și birou. Merg cu pași mici; în speranța că poate măcar azi mă iartă. E ora 3 noaptea; sper să reușesc să evit confruntarea. Piciorul canapelei este, însă, la post, iar întâlnirea lui cu degetul meu mic îmi aduce lacrimi în ochi și gemete înăbușite în străfundul gâtlejului. Da' aprinde naibii lumina, că oricum m-ai trezit - se auzi un glas suav din dormitor. A doua belea în nici 5 minute.
Andreea Marza
Lumina lunii pline îi mângâia chipul ars de soare, obosit de muncile câmpului. Se trezi tiptil, în toiul nopții, și ieși încet din casă. Se așeză cuminte în mijlocul lanului de grâu, acolo unde visul îi arătase că trebuie să fie locul. Dintr-o dată, cerul se deschise și o navă imensă, de metal, pogorî asupra lui o lumină orbitoare. Ochii lui, mari, bulbucați, sclipeau de uimire. Maricica, care-l urmărise în tăcere, stătea ghemuită la câțiva metri distanță, tremurând de spaimă. Da' ce-oi avea tu, Gicule, așa special?
