Mă simțeam al naibii de bine, însă lumea mi-a atras atenția că nu e normal să te simți așa de bine când ești singură cuc. M-am gândit puțin și mi-am dat seama că lumea avea dreptate și, de aceea, am început să mă întristez nițel, regretând păcatul de a fi mulțumită de una singură. Chiar nu era normal, dimpotrivă, era o atitudine maladivă, doar că nu mă gândisem la asta. Ca urmare, am început să ies cu un băiat de treabă și, după ce ne-am mutat împreună, ne-am luat un câine. Nu mai sunt tristă: câinele e adorabil.
Georgiana Gabriela Fodor
Pe când unul era doar unul, singularitatea număra infinitatea de la unu până la unu și tot așa de o eternitate. Într-un colț al infinității acestei stări de fapt încolți o dorință, ce ar fi dacă. Întrebarea îl născu pe doi și tot așa, ați priceput? Studenții priveau în gol mimica profesoarei de filozofie, era cam tânără pentru misiunea didactică despre singularitate, așa că pauza se dovedi o salvare din brațele posesive ale cunoașterii. După a doua oră, i-am cerut numărul de telefon să aprofundăm. Mi l-a dat.
Julia Sandu
M-a părăsit marți. A luat câinele și espressorul. A zis că sunt emoțional indisponibil, i-am spus că asta i-a plăcut. Până vineri, eram la barul din cartier cu un negroni și alegeri proaste. Jukebox-ul, ăla romantic și nenorocit, pornește Etta James: At last. Barmanița mă întreabă dacă m-a părăsit, în sfârșit, și dacă am de gând să o sun. Las soarta să decidă. Dacă se întoarce, bine. Dacă nu, mă culc cu sora ei. Etta cântă că zilele ei de singurătate s-au terminat. Eu beau. Dragostea n-a apărut. Dar sora ei, da.
