Era un ger de săreau scântei din târnăcoape și cazmale. Pentru spor și zor, a tot gustat din pălincă. Cam pe când a fost gata groapa, sticla se golise. Până la casa defunctului, la priveghi, nu era mult. Numai că la căldură, băutura l-a așezat moale pe un scaun și a ațipit, cherchelit rău. Auzea vag murmure de oameni, pahare umplute, zgomot de vase și pași târșiți. Printre gene i-a intrat lumina lumânărilor. Acum era momentul să arate ce a învățat de la nepoată. Sărind în picioare a cântat. Happy birthday to you.
Monica Liana Radu
Nimeni nu știa de unde venise. Satul se pomenise cu el. Mătăhălos, hirsut, chipul stâncă din muntele ce străjuia vatra satului, părea un uriaș din poveștile bătrânelor. Copiii îi ziceau Gugu, fiindcă vorbea gângăvit. Spărgea lemne pe la oameni, căra piatră pentru un blid de mâncare. Popa Ioan îl poftea mereu la biserică, dar el ridica din umeri. În ziua praznicului Adormirii, uimirea scutură adunarea când Gugu, primenit, păși în biserică, purtând zâmbet naiv pe chip. Din icoană, Maica Domnului îi mângâie fruntea.
Sanda Vaideș
Pelerinul îl porecliseră cunoscuții. În viața lui încercase de toate: trecuse fluviul înot, fugind de năluci, neoprindu-se pînă la malul oceanului. Fochist pe vapor, ajuns prin mările lumii în ciudate colțuri ale Pămîntului. A recoltat aloe, a muls zebu, a urcat pe culmi cu șerpași și a coborît în adîncuri după comori. Viața lui plină era goală ca o cetate părăsită. Un suflet păgîn, ne-nvățat cu iubirea. Babele-și făceau cruce iar moșii-l pizmuiau. Ăsta nu moare-acasă cu cruce la cap, șopteau.
