- Marty dragă, știi ce urmează acum?
- O să-mi cânți ceva frumos?
- Se-nțelege! Toată lumea e de acord că pianul este răsfățatul compozitorilor și interpreților, așa că avem de unde alege. Există lucrări în care pianul este solistul, există lucrări în care pianul acompaniază. Prin modul de a cânta, pianistul poate obține sunete cristaline sau catifelate, dar și sunete puternice, cântate împreună, în acorduri, făcând concurență unei întregi orchestre.
- Nu mai spune! Marty-cel-curios abia așteaptă să te asculte!
- Ha, ha... Marty-cel-curios, aș putea și eu să-ți cânt câte ceva, dar amintirile pe care vreau să le duci pe Marte trebuie să fie de cea mai bună calitate. Concluzie??? Nu pe mine trebuie să mă asculți, ci pe interpreții cei mai buni.
- Mă rog... eu nu fac diferența...
- Poate... Piesele pe care le voi alege, vor fi foarte cunoscute...
- De pământeni...
- Exact. De pământeni. O mică trecere în revistă a câtorva compozitori care au scris mult pentru pian. Încep cu Ludwig van Beethoven (1770-1827). În creația sa există 32 de sonate pentru pian, plus alte lucrări mai scurte, dar și cinci concerte pentru pian și orchestră. Tu vei asculta acum celebra Für Elise interpretată de Lang Lang și, poate, mai încolo, vei primi un bonus tot din partea lui Beethoven.
- Eu îl cunosc pe Lang Lang!!! A cântat Bach data trecută.
- Bravo!
- Un alt compozitor care a iubit pianul, scriind multe lucrări pentru acest instrument solo, dar și ca acompaniament pentru cele peste 600 de lieduri ale sale, a fost Franz Schubert (1797-1828).
- Mă știi pe mine. Am spirit de observație. Beethoven a trăit până în 1827 și Schubert până în 1828, dar a trăit foarte puțin.
- Așa este. Trebuie să-ți spun că Schubert a fost un mare admirator al lui Beethoven și, în ciuda vieții sale scurte, a compus foarte multe lucrări.
- Ce ascultăm?
- Ascultăm o lucrare pentru pian: Impromptu op.90, nr 2. Interpretează un talentat pianist polonez: Krystian Zimerman. Imprimarea este mai veche. Iar apoi un lied într-o interpretare și mai veche, de colecție: Die Forelle (Păstrăvul), în versiunea lui Dietrich Fischer-Dieskau, un mare bariton german.
- Ce mult mi-a plăcut! Mai ai?
- Mai am. Acel așa numit "poet al pianului" - Frédéric Chopin (1810-1849).
- Și eu sunt.
- Ce ești?
- Ppp-oo-eet... Să nu râzi de mine...
- Nnn-uuu râd. Hahaha... Scuze...
- O să-ți dovedesc eu! În curând.
- Nu te bosumfla, te rog. Hai să ascultăm un vals. Interpretează iarăși Lang Lang. Știu că îți place pianistul ăsta.
- Îmi place Lang Lang. Este foarte original. Nu-i așa?
- Este original și talentat. Revenind la Chopin, încă nu ți-am spus că era pe jumătate polonez, născut în Polonia. Așadar, purta în suflet țara natală și a compus o serie de lucrări intitulate Poloneze. Vom asculta îndată o Poloneză, iar interpretul este un mare pianist al secolului 20, Arthur Rubinstein, născut tot în Polonia și recunoscut ca interpretul ideal al lui Chopin. Înregistrare de colecție.
- Foarte frumos a fost!
- Mai reziști?
- Abia m-am încălzit.
- Bine. Atunci îți mai prezint un compozitor: Robert Schumann (1810-1856). Și el a compus foarte multe piese pentru pian. Frumoase și cântate. Haide să ascultăm Träumerei (Visare), în interpretarea unui alt mare pianist al secolului trecut: Vladimir Horovitz.
- Ce muzică minunată! Nu mă întreba dacă mai rezist. Sunt atât de relaxat!
- Bun, atunci. Se pare că ai nevoie de ceva rapid, de virtuozitate. Trec la alt compozitor, el însuși un pianist virtuoz: Franz Liszt (1811-1886). În turneele lui concertante a cântat și în România. Este celebră întâlnirea lui cu rapsodul Barbu Lăutaru. Noi vom asculta La Campanella scrisă de Liszt pe o temă de Paganini.
- Virtuozul viorii. Îmi amintesc foarte bine!
- Cum să uiți tocmai tu... Bravo! Am ales un pianist contemporan - Evgeny Kissin. O să-ți placă și te vei mai trezi din "visare".
- Sigur că da!
- Ai ascultat cuminte tot ce ți-am sugerat, așa că îndrăznesc să îți ofer un bonus: Beethoven, Sonata lunii. Compozitorul a dedicat-o unei tinere contese căreia îi dădea lecții.
- Cred că era și îndrăgostit de ea... of...
- Ha, ha, romanticule... și eu cred că era îndrăgostit de ea. Am găsit și imaginea partiturii cu dedicație.
- Luna voastră este atât de frumoasă!
- Este! Dar și Marte are doi sateliți... două "luni".
- Phobos și Deimos. Dar nu arată prea frumos.
- Lecția de astronomie altă dată. Haide să îl ascultăm acum pe Daniel Barenboim (când era mai tânăr). Cântă într-o frumoasă sală din palatul Daun-Kinsky din centrul Vienei.
- Mă așez comod. Astăzi am ascultat foarte multă muzică. Va trebui să pun la încărcat bateria aparatului de auzit.
Noroc că noi avem urechi. Dar poate că ați obosit. Ne oprim. Gata pe azi. Ne revedem peste o săptămână. Sâmbătă, desigur!
(va urma)