27.09.2025
Suntem prezenți la întâlnirea de sâmbătă. Ce mai poate urma după pian? Nu mai e mult și vom afla, urmărind discuția celor doi prieteni - Marty și îndrumătorul lui de pe Pământ. Atenție!

- Știu că am zis de multe ori că-mi place un instrument, dar primul pe listă este acum pianul.
- Dragă Marty, am bănuit că așa se va întâmpla, ce crezi... De-aia am și zăbovit mai mult prin preajma lui.
- Și cu vioara-n mână am stat mai mult.
- Din simplul motiv că și vioara este unul dintre instrumentele foarte îndrăgite de toată lumea. De exemplu, la școlile de muzică de pe Pământ, cei mai mulți copii învață să cânte la pian și la vioară.
- Asta trebuie notat. Știi, când vom înființa prima școală de marțieni... Acum, dacă am terminat cu pianul, ce mai poate urma?
- Ți-am păstrat pentru final un instrument-surpriză: orga.
- Ce fel de surpriză?
- Una mare, ai să vezi imediat de ce. Vino cu mine! Facem o plimbărică.
- Am ajuns într-o biserică?
- Da. Este o catedrală catolică. Putea fi și o altă biserică, dar nu una ortodoxă, unde nu există orgă.
- Care este orga?
- Pe de-o parte, instrumentul acesta.


- Câte claviaturi! Câte pedale!
- O să-ți vorbesc și despre ele, dar uită-te acum pe perete. Vezi câte tuburi metalice sunt grupate acolo? Fac parte tot din orgă.

 

- Sunt impresionat!
- Vei fi și mai impresionat când vei auzi cum sună. Dar lasă-mă întâi să îți explic științific construcția instrumentului.
- Ști-in-ți-fic!
- Bine. Te pun la-ncercare. Așa. La prima vedere, din ce grupă de instrumente crezi că face parte?
- Destul de simplu. Dacă seamănă cu pianul, o fi tot cu coarde lovite.
- Na, că te-am păcălit! E instrument de suflat.
- Cum adică? Cu câte guri se poate sufla în tuburile alea??? Doar dacă ești balaur cu o mie de capete!
- Ha-ha! Ți-am spus că este un instrument de suflat, nu mai mult. Sigur, nu suflă nimeni cu gura în aceste tuburi. De altfel, aici vedem un instrument care nici nu are prea multe. O orgă mare poate ajunge la 10.000 de tuburi.
-??!!
- Ai cam rămas cu gura căscată. Îți arăt orga Sălii Radio din București, deoarece am auzit că este orga cu cel mai mare număr de tuburi din sud-estul Europei, având 7.600 de tuburi.

Orga din Sala Radio - București

- Pe asta trebuie să o văd și eu!
- Cu multă plăcere! Te iau la un concert. Iar acum, câteva explicații, ca să înțelegi cum funcționează orga. În primul rând, există un ventilator care introduce aerul într-un rezervor și acesta îl păstrează.
- E nevoie de mult aer...
- Evident. Acest rezervor este legat prin niște canale de un fel de lăzi bine închise, la care sunt conectate tuburile.
- Buun!
- Fiecare tub are un ventil legat de o clapă a claviaturii. Când apăsăm pe clapă, ventilul se deschide, lasă aerul din rezervor să intre prin tub și noi auzim sunetul. În funcție de lungimea tubului, sunetul va fi mai grav sau mai înalt.
- Poți să-mi spui câți metri are cel mai lung tub? Parcă nu se mai termină...
- La orgile cele mai mari, poate să depășească 10 metri. În schimb, cele mai scurte tuburi, pentru sunetele foarte înalte, pot să aibă mai puțin de un centimetru. Hai să lăsăm puțin tuburile și să ne uităm la claviaturi.
- De ce sunt mai multe?
- Sunt mai multe pentru că trebuie să corespundă numărului mare de tuburi. O orgă poate avea între două și cinci claviaturi. În plus, pentru sunetele cele mai groase și mai puternice, s-a construit un pedalier - adică o claviatură de mari dimensiuni la care se cântă cu... picioarele.
- Cu picioarele? Ăsta da instrument surpriză!
- Ar mai fi ceva de spus. Constructorii de orgă nu au făcut toate tuburile la fel, ci le-au construit astfel încât unele să semene ca timbru cu flautul, altele cu oboiul, trompeta, fagotul și alte instrumente. Interpretul, aflat la "tabloul de comandă", are posibilitatea să aleagă timbrurile cele mai potrivite apăsând pe niște butoane, trăgând de niște manete...
- Așa face și comandantul navei mele.
- Numai că "instrumentul" lui nu cântă așa cum cântă al meu. Ascultă pentru început lucrarea cea mai cunoscută, cântată de organiști: Toccata și Fuga în re minor de Bach. La orgă, Liene Andreta Kalnciema din Letonia.


- Minunat! Văd cu ochii mei cum un singur om cântă la un singur instrument, dar parcă aud o orchestră întreagă. E un instrument măreț. Poate de aceea se găsește în biserică.
- Cu siguranță! Te mai pun la o încercare?
- De-abia aștept!
- Mai ții minte Aria de Bach?
- Acea muzică liniștitoare și luminoasă care se cântă la vioară pe coarda Sol, dar noi am ascultat-o interpretată de un cvartet de coarde?
- Da, chiar acea muzică. Bravo, Marty! Vrei s-o mai asculți o dată?
- Sigur că vreau!
- Vei asculta acum aceeași muzică interpretată la orgă. Cântă Jonathan Scott, pianist și organist britanic.


- A fost atât de frumos! Mulțumesc! O orchestră întreagă mi-a mângâiat "urechile".
- O orchestră întreagă. Bine spus! Iar orchestra, de multe ori, acompaniază soliști.
- Și orga?
- Și orga. Da! Îți voi da trei exemple foarte diferite între ele, ca să vezi și tu câtă varietate există. Întâi ascultăm o piesă religioasă, Agnus Dei de compozitorul francez Georges Bizet (1838-1875). Interpretează tenorul Cristian Mogoșan, iar la orgă se află pianista și organista Miriam Marinescu.


A doua lucrare este cu totul de altă factură. Am ales Adagio din Concierto de Aranjuez - o lucrare foarte cunoscută a compozitorului spaniol Joaquin Rodrigo (1901-1999). La orgă este iar Liene Andreta Kalnciema și la chitară Kaspars Zemitis, tot din Letonia.


Și cel de-al treilea exemplu este chiar unic, pentru că nu cred că s-a mai pomenit această combinație: nai acompaniat de orgă. Desigur, la nai, nimeni altul decât Gheorghe Zamfir în Sala cu Orgă din Chișinău, într-un concert din anul 1990.


- Nu știu, simt că acesta e momentul când trebuie să ne oprim. Aproape că nu mai e nevoie de o navă, m-am "înălțat" la ceruri ascultând orga.
- Se pare că gândim la fel. Și eu mă hotărâsem să încheiem aici inițierea ta în lumea muzicii și povestea instrumentelor. Dar îmi pare atât de rău că va trebui să pleci acasă...
- Lasă că mai vin eu.
- Sper din tot sufletul. Acum te las să îți faci bagajele. Vorbim sâmbăta viitoare.

Și noi vom vorbi sâmbăta viitoare, așa că... pe curând!

(va urma)

2 comentarii

  • Ce mai poate urma după pian? - Un instrument-surpriză
    Daniela Ştefănescu, 29.09.2025, 19:11

    Ce mai poate urma după pian? mă întreb și eu, nu numai autoarea, înainte de a ne dezvălui surpriza.
    Numai că pe urmă scrie aşa: “Ți-am păstrat pentru final un instrument-surpriză: orga.” Sigur, mă bucur să aflu atâtea lucruri interesante despre acest instrument aparte, care m-a uimit întotdeauna prin complexitatea lui. Dar… de ce “pentru final”? Sper că nu vrea Marty deja să plece spre planeta lui??
    Acum să o iau încet-încet. La Sala Radio mergeam periodic când eram elevă la liceul german, învecinat pe atunci cu această sală de concerte. Admirasem întotdeauna orga spectaculoasă. Dar nu am ştiut că este orga cu cel mai mare număr de tuburi din sud-estul Europei, având 7.600 de tuburi. Extraordinar!
    Nicole sau, mă rog, băiatul pământean care îi este ghid muzical lui Marty, ne explică întâi ştiințific construcția instrumentului. Extrem de interesant. Eu am admirat mereu frumuseţea orgilor, sunt o adevărată operă de artă, dincolo de sunetele minunate “de care sunt în stare”.
    Dar vă mărturisesc şi altceva: Pentru mine este o noutate să ascult în acest articol lucrări atât de diferite cu acompaniament de orgă. Organista din Letonia mi s-a părut foarte talentată, minunată combinația cu chitara, dar nu ascund că am fost plăcut surprinsă când am ascultat o organistă din România cântând Georges Bizet împreună cu un tânăr tenor. Foarte frumos! Cât despre Gheorghe Zamfir, la el totul e posibil!
    Şi eu, ca Marty, simt că m-am “înălțat” la ceruri ascultând orga.
    Şi astfel am ajuns, în ritm de muzică bună, la sfârşitul articolului şi am aflat ceea ce mă temusem, vă citez din prietenul lui Marty: “Îmi pare atât de rău că va trebui să pleci acasă...”
    Totuşi Marty îi răspunde: “Lasă că mai vin eu.”
    Asta sper şi eu şi, aşa că pământeanul, îl las acum să-şi facă bagajele şi mă leg de cuvintele autoarei că vom vorbi sâmbăta viitoare. Aşa că închei şi eu cu “pe curând”.


    • RE: Ce mai poate urma după pian? - Un instrument-surpriză
      Nicole Sima, 30.09.2025, 12:41

      Îți mulțumesc, Daniela Ștefănescu, pentru acest comentariu, cât și pentru toate celelalte cu care ai însoțit călătoria lui Marty în lumea sunetelor și a instrumentelor muzicale. De fiecare dată ai punctat ceva deosebit, ceva cu care „te-ai ales” după lectură, dar, în special, după audiție.
      Și astăzi ne spui mai multe, dar eu sunt fericită să văd că ți-a atras atenția în mod special exemplul cu Georges Bizet interpretat la voce și orgă de doi tineri români din Cluj. Acest lucru mă îndeamnă să spun aici câteva cuvinte despre organista Miriam Marinescu. Fac acest lucru cu emoție, pentru că mama ei, profesoară de pian la Cluj, Prof. Dr. Cornelia Bătrânca, mi-a fost colegă și dragă prietenă. Nu mai este printre noi, o spun cu mare regret. Pe Miriam am întâlnit-o doar de câteva ori, la București. Era elevă și participa la concursuri de pian, fiind întotdeauna premiată. Un moment memorabil pentru mine a fost prima ediție a Concursului „Ada Ulubeanu”, atunci când eleva din clasa a zecea, aceeași Miriam Marinescu, a cântat cu o sensibilitate deosebită, impresionând comisia. Ne-am revăzut în anul 2019. Mare și plăcută surpriză pentru mine, participa tot la o ediție a Concursului de interpretare „Ada Ulubeanu”, dar de data aceasta la secția Orgă, obținând Premiul I.
      Nu ne-am revăzut de atunci, dar știu că a fost în continuare foarte activă, a urmat cursuri de măiestrie în Olanda, în Italia, a obținut premii și a devenit Doctor în muzică la Academia Națională de muzică din Cluj-Napoca. Precis ar mai fi multe de spus despre Miriam, eu mă rezum să adaug faptul că este o pasionată profesoară la Liceul Waldorf din Cluj-Napoca și le insuflă și copiilor dragostea pentru muzică. Îi doresc o viață frumoasă și plină de succes!

Publicitate

Sus