Mi-s dragi ca lumina ochilor amintirile de la țară. Animalele pe care le știam din cartea de colorat, acolo erau vii. Gata colorate. Și mă jucam cu toate, însoțită de bunicul. Când l-am întrebat de dinozaur, m-a dus la grămada de nisip și mi-a făcut unul mare. Bunica l-a certat. Om bătrân, sperii copila și se scapă la noapte-n pat. Apoi a scos apă din fântână și a-necat dihania. Bunicul mi-a făcut cu ochiul și ne-am dus tiptil în casa-mare. A ridicat velința de pe perete și-a dat viață reptilei. C-un creion chimic.
Ana Maria Dobre-Nir
Îmi este foarte frică atunci când mama nu se simte bine. Imediat îmi imaginez că va muri, ca în animeurile japoneze unde mamele dispar în prima scenă. Uneori țip la ea când îmi cere să-mi pieptăn părul, dar apoi îmi pare rău. Am inventat un dans numai al nostru, pentru împăcare. Tu nu spui nimic. Încă nu știu dacă ești dragon sau dinozaur. Dacă îți desenez linii de foc pe nări, devii magic. Aș putea să-ți desenez și o mamă, ca să nu mai fii nici tu singur. Sau să mototolesc foaia și să dispari odată cu ea.
Adina Colțea
Întâi papi tot din farfurie și te speli pe dinți înainte de culcare, să fie limpede că ești cuminte. Apoi te întinzi în fiecare noapte, până la stele, să te faci mare. Când treci de liniile marcate pe tocul ușii, începi să citești. E important să știi ce gândești. Apoi totul se întâmplă. La început crește înlăuntrul tău și nu se vede deloc în afară. Când are toane, îl ameninți că va dormi pe canapea. Nu-i place să doarmă singur. Iar când nu-l mai poți stăpâni, dai vina pe el și-l numești bau bau.
