Știe. Tot. Cînd nu, inventează cu aplomb și veselie, de nu te poți supăra pe ea. Vii și morți, ieri și azi, realitate, ficțiuni, vise, trăim toți într-un multivers în permanentă schimbare. Cum mă cheamă și cine sunt nu-i chiar limpede mereu. Uneori mama sunt eu, pentru că, altfel, de ce ne-am striga una pe alta așa? Cum a ajuns aici o apasă uneori și îmi cere să ne întoarcem acasă, în copilăria ei, unde era limpede cine e mama. Și uite așa, zi de zi, ne lovim de dinozaurul care mănîncă minți la noi în sufragerie.
Cristian Nedelcu
Când l-am găsit, în tufele de la marginea drumului, am văzut că era prea mare pentru un ou de găină. M-am gândit că o fi fost de curcă, sau de gâscă. L-am luat acasă și l-am ascuns în sertarul de sub vitrină, în spatele unui teanc de prosoape, să nu-l găsească mama. Să vezi ce ditamai omleta îmi fac mâine dimineață, mi-am zis. A doua zi, deschid sertarul și ghici ce? Un monstruleț verde mă privea cu niște ochi mari și umezi. ET, a scâncit el, întinzându-mi o lăbuță. M-am prezentat și eu: Steven.
Andra Toropoc
La parter stă doamna cu butucul, o babă antediluviană care cere mereu ajutor pentru yala stricată. Azi, ca mulțumire, a venit la noi cu o plăcintă. Am deschis și mi-a văzut pianul, s-a dus la el suspinând: știi că eu i-am cântat regelui? Degetele-i gemeau pe clape, hai să te învăț Ecaterino vedea-te-aș moartă. Vreo oră n-am oprit-o, apoi i-am dat niște martini, era tare însetată. Când ai mei au sosit, mama a adulmecat, măi copile iar ai mâncat stricat, măcar aerisește. Eu mustăceam, mâine studiem Zaraza cu whiskey.
