Mama nu știe nimic. Dar simte totul. Altfel cum și-ar fi putut da seama că am adus-o acasă pe Tanța Diplodoca când ea era la serviciu. La fel și cu Mița Tricerapopescu. Să vă povestesc. Nici n-apucasem bine să studiez anatomia oviparelor că, hop, îmi sună telefonul. Taxă inversă din cretacic. De unde mama spune. Puișor, la mine sufrageria e sfântă. N-o spurca. Mă jur că nu-i așa. Eu doar le pun Bach și le citesc Cioran. Mama râde. Poate, până la urmă, știe și ea că viața e o iguană care tânjește după libertate.
Ana-Maria Butuza
Îmi tremură mâna când întind carnetul. Îl ia, se întunecă la față, semnează și răsuflu ușurat, dar se întoarce și îi simt palma grea peste ceafă. Mai bine nu te făcea, spune și iese. Plâng, nu de durere. Plâng până adorm. Parcă aș fi într-un ou. Eclozez ca un Spinosaurus. Cresc mai mare decât tata. Îi prind mâna în aer când vrea să mă lovească și îl privesc în ochi: aș putea să te rănesc, îi spun, dar n-o fac, pentru că doare, pentru că sunt fiul tău, pentru că te iubesc și îmi pare rău că nu te-am făcut mândru.
Gheorghiță Mircea
Unde e? I-am văzut coada, unde a intrat? Cine, mamă? Ăla mic, dinozaurul. Nu e nici un dinozaur și, te rog, nu mai bea. Iar ai luat medicamentele cu vodcă, vezi, d-aia a plecat tata. Cine bea, eu? Îi simt mirosul, l-ai ascuns. Și ce nevoie avem de tatăl tău? Un ignorant, habar n-avea de spirit, știa să facă bani, atât. E sub canapea, îl aud. Cine? Dinozaurul. Uite-i coada. E cablul tv, nu e nimic, mă lași odată? Of, a ieșit. Totuși, unde s-a ascuns Gicuțu, cameleonul meu? Gicu, hai la masă, ai trei muște grase.
