Ploua de zile întregi. Părea ca mantaua cerului se rupse peste păcatele de neșters ale muritorilor. În calea sa apele sfarmă trudă și amintiri. Oamenii îngroziți aleargă spre dealurile din jur. Leana aleargă și ea purtând sub cămașă ce avea mai de preț, câteva fotografii cu Ina, fata ce-i pierise de curând. Pe deal, fostul staul le-a devenit adăpost. Când furia apelor își domoli năduful, și s-a așezat în adâncuri, oamenii s-au întors smeriți. Leana nu mai avea casa întreagă, dar pe un zid au rămas urmele unor mânuțe.
Horațiu Dudău
Sar ca ars, las rugăciunea în stand by, controlez dacă am făcut prostia să dau like în loc de inimioară, pentru că sigur se supără, răsuflu ușurat, continui rugăciunea, dar parcă am văzut o față tristă la gluma din postarea mea, opresc rugăciunea, iau iarăși telefonul, nu, n-am văzut bine, sunt doar râsete cu lacrimi, reîncep rugăciunea, e târziu, mâine mă trezesc la muncă, dar n-am văzut câte am, opresc rugăciunea, deschid telefonul, ce naiba de n-are lumea simțul umorului, nu mai prinde o glumă, continui rugă...
Paul Dârvariu
Haha, cum să-l cheme Moji? Numele ăsta îl au doar japonejii. El nu-i japonez. E d'al nostru, d'aici dân Dâlga. Și e mojic rău, fată. D'aia îi spun Moji. Te-ai prins? Știi ce mi-a făcut duminică? L-am rugat să mă ducă la Dragonu' Roșu. De dus m-a dus, da' mi-a dat termen o oră, că voia să vadă nuș'ce meci la televizor. Tu mă știi, fată, eu nu suport termenele. Am stat trei ore încheiate. Când m-am întors, ia-l dă unde nu-i. Am venit cu o ocazie. Bani, ioc, că-i cheltuisem pă blugi. I-am plătit ăluia în natură, fată.
