Înghiți pastila și așeză capul pe pernă. Nu după mult timp sări în picioare. Ieși din han, intră în grajd și înșeuă calul. Își verifică spada și armura și dădu pinteni murgului. Prima luptă o avu cu grifonii pe care-i spulberă într-o trecere a lamei. Apoi dădu piept cu pricolicii pe care-i ademeni în pâlnia nopții și-i topi în smirnă și miere. Cel mai greu fu cu oștirile lui Odin. Erau mulți și aspri, dar i-a doborât cu viclenie. Ai dormit bine? Zâmbi. A fost cea mai lungă și mai grozavă noapte.
Monica Bologa
Înghit pastila și sting lumina. Închid ochii și aștept. Dar pastila rămâne întreagă, prinsă de gânduri și frici. Se zbate, tremură în mine, încearcă să adoarmă foamea care-mi mușcă stomacul, să domolească dorul care îmi arde pielea, să acopere mirosul pufuleților ronțăiți în miez de noapte. Îmi lovește pleoapele, împinge liniștea, se luptă cu toate simțurile care refuză să cedeze. E dimineață. Cineva bate la ușă. Alerg să deschid, dar mă prăbușesc pe hol. Adorm buștean, trei zile și trei nopți, ca-n povești.
Monica Ciurea
Iar mă păcălești, a șoptit mama. Aș fi jurat că mimasem perfect, numărând până la catralion, nemișcată. Pesemne mă dădeau de gol caii-n galop de sub pleoape. Când o să vrei să dormi, n-o să mai poți. Ca mine. Cearcănele-i atârnau atunci dezarmate. Tu nu vrei și eu nu pot. Ba voiam. Să-i fi spus că eu sunt ea? Că în catralionul meu de copil aveau să încapă cele mai cumplite vise? În care amândouă vom fi înghițit munți de pastile înainte ca 'cei cai să ne poarte-mpreună pe câmpii nesfârșite de cer?
