Marty este meloman - Revenirea pe Pământ

A fost odată o carte: Marty învață muzica. După ea a urmat o alta: Marty este meloman. Vi se adresează tot vouă: copii, părinți, bunici. O fi mai grea? Nu cred. Așa că vă propun să o "citim" împreună într-o nouă serie de episoade săptămânale. Volumul pe hârtie are ilustrații sugestive, pline de haz. Vi le voi arăta și vouă, după ce menționez autorul lor: cunoscutul caricaturist Terente Șerban. Nu am avut prilejul să îl cunosc, nu am avut prilejul să îi mulțumesc. O fac acum, din tot sufletul. Veți vedea cu toții că am pentru ce.



Vă dați seama, dragii mei? Marty a revenit pe Pământ! Nu cred că trebuie să vă spun cine este Marty, micul marțian trimis în lumea noastră ca să afle cât mai multe despre muzică. Ne-am întâlnit cu el și cu prietenul lui pământean în fiecare sâmbătă, de-a lungul a șapte luni, aici, pe LiterNet, timp în care Marty a aflat foarte multe despre sunetele muzicale. Prin dialogul purtat cu prietenul său a înțeles care este diferența dintre zgomot și sunetul muzical, a aflat care sunt cele patru calități ale sunetului, ca apoi, pornind de la ele, să deprindă scrisul și cititul notelor, valorilor, nuanțelor. Știind toate acestea, premiantul nostru a dorit să afle mai multe despre instrumentele muzicale. De aceea, îndrumătorul lui l-a plimbat prin sălile de muzică, i-a explicat științific care sunt grupele de instrumente și apoi i-a arătat cum este construit fiecare instrument în parte.

Mulțumit, Marty a plecat acasă, promițând că, după ce înființează prima școală de muzică de pe Marte și transmite și marțienilor tot ceea ce știe despre muzica pământenilor, va reveni să studieze mai departe.

Ce va studia? Vom vedea împreună, pentru că, iată, nava a aterizat și Marty își face apariția, coborând treptele și alergând cu brațele deschise către bunul său prieten pământean, care îi face semn cu mâna, de bun venit.


- Maarty! Vino să te strâng în brațe! Mi se pare mie, sau ai mai crescut puțin?
- Puțin? Un centimetru întreg numiți voi "puțin"? Dacă mai cresc încă doi sunt cât tata și el face parte din categoria marțienilor înalți.
- Scuze, scuze... nu mi-am dat seama. Da, chiar ai crescut foarte mult!
- Așa mai merge, mulțumesc. Dacă mă uit mai bine și tu te-ai schimbat. Ai păr sub nas?
- O mustăcioară...
- Dar ce-ai pățit? Ai răcit? Că și vocea parcă e mai groasă.
- Am vocea în schimbare, că și eu mă pregătesc să devin bărbat, ca tatăl meu.
- E modul delicat în care îmi atragi atenția că ai crescut și-n înălțime? Eu cu un centimetru și tu cu...
-... vreo 8. Dar cred că mă opresc aici. Marty, hai să lăsăm la o parte discuțiile despre înălțime, mai ales că e punctul tău sensibil și nu-ți fac nicio plăcere. Ai venit, ești lângă mine și nu-mi vine a crede că vom petrece iar o vreme împreună, călătorind în lumea muzicii.
- Cât mă bucur eu, nu mă-ntrebi? De-abia îmi mai încap în piele de bucurie.
- Tu, cu expresiile tale. Te recunosc și îmi place. Știi, am păstrat la loc de cinste poezioara pe care mi-ai lăsat-o în dar înaintea decolării.
- Chiar ți-a plăcut?
- Cum să nu! O știu pe dinafară:



- Ha-ha, mi-o amintesc. Artă naivă.
- Naivă, nenaivă, ești tu, cu jocurile tale de cuvinte și cu pasiunea pentru muzică. Ce ai făcut pe Marte? Ți-a reușit planul?
- Evident! A fost grozav și m-am simțit foarte important.
- Hai, spune-mi și mie cum ai procedat, că sunt curios.
- Marțienii erau foarte dornici să afle cât mai multe despre muzică, așa că au ales un comandament special, care să organizeze totul. S-a folosit principiul piramidei...
- Ții minte că am mai discutat despre piramide?
- Când ți-am zis că ele există și pe planeta noastră. Acum eu am fost "vârful" care a ținut un curs cu viitorii profesori de muzică. Să-i fi văzut cum mă ascultau cu gurile căscate. Aveau și ei montate dispozitive de auzit, cum primisem eu la plecare.
- Marty, mi-e rușine să te-ntreb, dar tare aș vrea să știu dacă le-ai vorbit puțin și despre mine.
- Oho! Tot timpul. Și când i-am învățat despre înălțime, durată, intensitate și timbru - cele patru calități ale sunetului -, și când le-am arătat portativul, cheia "sol", și cum se scriu notele în această cheie: una pe linie, alta pe spațiu.
- Ce-mi place când ești organizat și serios: ghidușul Marty - profesor.
- Ca să par mai impunător, mi-au pus tocuri și m-au suit pe un scăunel.
- Pe un scăunel? Ha-ha, te rog să mă scuzi, dar m-ai făcut să râd...
- ... râsul e sănătos.
- Te-ai bosumflat?
- Nu chiar, dar...
- Iartă-mă. Spune mai departe.
- Rămăsesem la lecțiile mele. Exact așa cum m-ai învățat și tu, când am ajuns să exemplific cea de-a patra calitate a sunetului - timbrul -, am trecut la instrumente.
- Ai avut mare noroc la plecare, că ți-ai putut lua în navă câte un exemplar din fiecare.
- Mai rău a fost la descărcare, că erau prea mari pentru marțieni și greu de cărat.
- Ce ați făcut cu orga?
- Cu macaraua!
- Bine că s-a rezolvat. Cred că acum, după model, vor face și marțienii tot felul de instrumente muzicale pe măsura lor. Va fi dificil la faza cu cântatul, mai ales că ei nici nu știu cum sună fiecare și cum trebuie ținut.
- Păi... tu crezi în prietenia noastră?
- Cred, dar nu văd legătura. Chiar deloc.
- Știi că sunt cinstit și sincer?
- Marty!
- Nici un "Marty". Te rog să-mi răspunzi, fiindcă am ceva să-ți spun și e foarte important pentru mine să nu te superi.
- Mă cam sperii, dar te asigur că sunt convins că ești foarte cinstit și n-am să mă supăr pe tine cu una cu două.
- Uite ce s-a întâmplat. Dar îți jur că nu știam nimic! Mă simt atât de prost. Of!
- Mai vrei să mă fierbi mult?
- Te-am înregistrat.
- Ce tot spui acolo?
- Dispozitivul meu de auzit era făcut să și înregistreze. Pentru siguranță, dacă memoria nu ar fi fost perfectă, ceea ce la mine nu era cazul...
-...
- Văd că taci. Te-ai supărat?
- Oricum, nu pe tine, dar, după așa un șoc, lasă-mă să mă gândesc puțin.
- Cât de puțin? O oră, o zi, o săptămână, o lună, un an...
- Ha-ha. Ce bine știi tu să mă înveselești. M-am gândit deja și nu numai că nu sunt supărat, dar chiar îmi convine. S-au imortalizat explicațiile și interpretările mele "geniale" la diferitele instrumente de suflat, de coarde și percuție.
- "Laudă-mă gură, că-ți dau o prăjitură!"
- Ai ținut-o minte și pe-asta, ori ai revăzut-o pe casetă sau ce-oți fi având voi pe Marte?
- Eu nu am revăzut înregistrările, poți fi sigur, iar de ținut minte, he-he, pune-mă la încercare, dacă vrei.
- Păi am să te și pun, dar nu pentru trecut, ci pentru ceea ce vei afla de acum încolo, că doar n-ai venit degeaba pe Pământ.
- Nu. Dar abia aștept să vină și ziua în care singura mea misiune pe Pământ va fi o vizită făcută amicului și îndrumătorului meu.
- Adică eu. Dacă progresele într-ale medicinei și geneticii nu vor fi spectaculoase, tu vei fi încă un puști, iar eu am să trec prin toate etapele vieții, până voi ajunge un moșneag respectabil. Amuzantă perspectivă! (Pentru cei ce nu știau asta sau, pur și simplu, au uitat, vă reamintesc că vârsta medie a marțienilor este de 2.000 de ani, iar Marty, care are doar 160, este încă un copil).
- Hai atunci să profităm de copilărie și să ne distrăm!
- Vrei să înveți, ori ba?
- Și ce? Nu putem îmbina utilul cu plăcutul? Eu mă pot simți bine și distra copios în timp ce învăț. Este celebra strategie a școlilor de pe Marte, în care se învață de plăcere, iar copiii își umplu capul de cunoștințe, în timp ce se joacă.


- N-ați putea împrumuta și profesorilor noștri această strategie? Zici că la voi funcționează?
- Ehei, și încă cum!
- Nu că ar fi vorba de mine, dar pentru câte unii, școala e doar o obligație și un chin aici, pe Pământ.


- Am să transmit eu acasă tot ce mi-ai spus acum și poate că vă vom putea ajuta.
- Până una-alta, arată-mi mie cum să fac, pentru că doresc să te învăț o mulțime de lucruri mai grele decât data trecută și m-aș bucura să-ți fie ușor și să ți se pară amuzant.
- MAI GRELEE?
- Te-ai speriat? Dacă mă gândesc bine, poate că nu vor fi prea grele pentru tine.
- Să-ți spun ce mi-aș dori eu?
- Sigur.
- Aș vrea să ascultăm multă muzică.
- Exact asta vom și face, dar nu la întâmplare. Ca să te alegi cu ceva, vreau mai întâi să facem o incursiune în istoria muzicii. În mare, evident.
- În care mare? Mediterana, Marea Neagră sau, brrr... în Marea Nordului?
- Ha-ha, ce dor mi-a fost de jocurile tale de cuvinte. Am vrut să spun...
- Știu, știu. Că nu vei intra în amănunte, dar eu am rămas un marțian glumeț.
- Așa te vreau!
- Cum vine treaba cu istoria muzicii? Și noi am învățat la școală despre istoria marțienilor. Dacă ai să vrei, o să-ți povestesc și ție într-o bună zi.
- Chiar! Ar fi drăguț să facem schimb de informații. Încep totuși eu. Bine?
- Abia aștept.

Să așteptăm și noi, cu răbdare, până sâmbăta viitoare. De acord? Acum vă salut cu un "Malut", ca să vă amintiți de acel Marty abia sosit pe Pământ ca să studieze "suzica". Pe curând!