Boabele se umflară în lichidul albicios crăpând cu un sunet sec. Ridică lingura și gustă. Cerealele i se furișară din gură și se rostogoliră pe podea. Parcă zeci de ochi îl fixau cu pupilele larg deschise și fixe. Se aplecă și începu să le strângă în pumn. Le simțea mișcările spasmodice, îi clipeau în palmă. Le puse în bol și mâncă. Pocneau. Cu fiecare înghițitură simțea că îl privesc până în adâncul lui, respirând odată cu el. Goli bolul. Pe fundul lui era el. Bătrân. Se trezi transpirat. Ura cerealele cu lapte.
Laura Stanciu
Tudor și-a turnat lapte din cutie peste cerealele din bol și a început să se joace cu lingurița, să înece stafidele, să culeagă semințele și să le ascundă sub fulgii de porumb. Vuuum. Uite un avion care aruncă provizii, mama. Bine, dar să aterizeze mai repede, să nu întârziem la grădi. Până s-a întors ea din dormitor, abia dacă mai erau câțiva stropi de lapte în vas. Ce-ai făcut? Te-ai grăbit ca haplea? Am zis că mestecăm încet, nu-i așa? În colț, lângă dulap, pisica Luna își curăța farfurioara.
Sanda Vaideș
Roz ridică coada pufoasă și ieși pe furiș, prelingîndu-se prin crăpătura ferestrei rabatate. Red o aștepta la ușa pivniței, lingîndu-și lăbuța stîngă, de curînd vindecată după bătaia cu un șobolan. Nu te prea grăbești, prințeso, mîrîi el scurt. Am culcat copilul, se făcu ea că nu aude. Nu doarme fără mine. Am tors lîngă el pînă cînd i-am simțit respirația dulce, egală. Acum putem merge la vînătoare, că mi s-a aplecat de la cerealele cu lapte pe care mi le tot dau ăștia după ce mănîncă juniorul.
