Într-o zi de februarie a unei ierni geroase, la un colț de stradă, lipită de un perete, stătea ea, Ana, îmbrăcată sumar, cu ghetuțele rupte. S-a apropiat un domn de ea și i-a întins o sticlă cu lapte, pe jumătate goală și o mână de cereale. Ia și mănâncă, i-a zis. Stai aici de dimineață și n-ai băgat nimic în gură. Dar matale, l-a întrebat ea. Eu sunt mare și mă descurc. Tu trebuie să crești și să reziști. Un trecător privea scena. Pentru el, ei erau niște oameni ai străzii pe care îi privea zilnic, cu dispreț.
Iulia Biro
I-a pus în față tulpini de porumb crude încă. Pe Pamela doar cu verde o mai păcălea să stea liniștită, era cea mai rea dintre vacile lor. Și-a pus scăunelul în poziție, și-a suflecat mânecile, i-a spălat ugerul cu apa din găleata roșie, pe care apoi a scos-o lângă ușa grajdului. De-amu', Doamne-ajută, s-a gândit. Vaca s-a uitat spre el ca și cum îi simțea frica. Apucase să umple găleata de muls pe jumătate când Pamela a lovit cu un picior și-a vărsat-o. Laptele a dispărut sub porumbul dărâmat de vacă din iesle.
Siranuș Hakobian
Am fost o femeie obișnuită până într-o marți, când obiceiurile mele alimentare au luat-o razna. Din acea marți, chiar de dimineață, nu a fost chip să mănânc altceva decât cereale cu lapte și castraveți murați. Alt aliment îmi răzvrătea stomacul care se contracta să-și arunce conținutul neagreat, așa că am mâncat cereale cu lapte luni de zile. Mă îngrășam pe zi ce trecea și când credeam că mai mare nu puteam fi, am devenit o pinata uriașă, gata să explodeze. În mod curios, fiică-mii nu-i plac cerealele cu lapte.
