Spăl rufe, gătesc și deretic, de cum se crapă de ziuă până la răsărit de stele. Verific teme, cârpesc ciorapi, pun murături cu dragoste și talent, iar seara mă transform în cea mai ațâțătoare gheișă pe care ți-o poți imagina. A doua zi iau laptopul și îmi strâng părul pe ceafă, pun tocul cel solid și conduc cu braț de fier un departament întreg sau o bancă. Și toate le fac purtând un zâmbet cald și stele în privire. Cum reușesc? Sunt o scorpie, ai spus-o chiar ieri, cu dinții strânși prin care scuipai furie oarbă.
Alina Pădurariu
Banalitatea zilei de duminică, cu calmul ei, îmi dă o stare de neliniște. Aseară m-am hotărât. Plec. Mă așteptam ca soarele să nu răsară, tata să nu mănânce liniștit micul dejun, Radu să nu facă glumele lui hazlii, mama să nu pregătească cântând cafeaua. Eu plec și totul va continua la fel. Mă pun să-mi fac bagajul, gălăgios. Unde mi-e încărcătorul? Ce-ați făcut cu căștile mele? De ce n-am rufele călcate? Tata, Radu și mama se opresc ca și cum ai pune un film pe pauză. Ali, calmează-te. Weekendurile vii acasă.
Ina Moldoveanu
Acum o să-mi calci. Am văzut cum faci curat și ai studii pedagogice cu recomandare, iar copiii te plac. Scândura de călcat era ruginită și cu un înveliș pătat, iar fierul deși mergea cu vapor, era foarte vechi. Îmi arată o cămașa de in mototolită maxim, cu un guler ros. Am rămas surprinsă, dar am încercat să o netezesc. Apăsam cu toată forța, dar materialul rămânea neclintit. Transpirasem. Se rupe și masa de călcat. Eram sigură că am pierdut șansa acestei munci. Rânjind aruncă cămașa la gunoi. Ai trecut testul.
