fraierilor. Aci aerul e așa rarefiat că plămânii voștri ordinari n-ar putea să-l respire, ordinarilor. De-aci păreți așa de mici, că sunteți doar niște punctulețe pe retină. Mă frec la ochi și gata, puf, ați dispărut. I-auzi, și goarnele îngerilor cântă pentru mine. Ce? Băga-mi-aș, nu e goarnele îngerilor, e alarma de la ceas, e 3 dimineața și tre' să mă duc la serviciu. Acu', avantajul să lucrezi la salubritate e că nu te înghesui în trafic cu toți săracii. Și-n plus, Bil Gheiț, tot de la mătură a început, no'așa?
Yuka Brevi
Iată-ne ajunși în vârf. Avem totul și, totuși, lipsește ceva. I-am lăsat în urmă pe cei mai slabi ca noi și am tăiat funiile celor mai puternici. Am sabotat carabinierele și am rostogolit stânci peste cadavre. Totul ni s-a cuvenit, pentru că noi am putut, iar ei nu. N-am ajutat, n-am întins o mână, n-am oferit apă. Și, totuși, lipsește ceva. Iubirea? Cerul este rece, orizontul departe. Luna e numai pentru noi, dar indiferentă. Lipsește ceva. Poate că ne trebuie curaj să ne zdrobim ca Icar și s-o luăm de la început.
Titela Durnea
Pe vârf de munte, două stânci ședeau la taclale. Ce netedă și frumos ești sculptată, sora mea, tare te-a iubit Dumnezeu, de te-a zămislit atât de minunată, zice cea din stânga, zgrunțuroasă și plină de scorburi. Ei, soro, la ce-mi folosește? Iacătă, nici țipenie de om ori vietate nu se învrednicește să mă îmbrățișeze, să-mi urce pe latul frunții și-acolo să-i murmure inima, a uimire, de cât frumos vede împrejur. Bine că ești și tu aici, altfel singurătatea și supărarea mi-ar deforma realitatea.
