Charon aștepta răbdător, scrutând orizontul. Femeia urcă pe bancheta din spate și își împreună mâinile în poală. În oglinda retrovizoare, luntrașul o privi îndelung, surprins de serenitatea chipului bătrânei. Dacă sunteți pregătită, pornim. Sunteți ultima clientă din Evul Reîntoarcerii, aveți dreptul la o rugăminte. Femeia înclină capul aprobator și rosti ca pentru sine: du-mă încet, nu ne grăbim. Imaginile se succedau rapid: azilul, primii nepoți, nașterea fiicei, școala, brațele calde ale mamei.
Ana-Maria Butuza
Am ajuns în oraș noaptea. Din fața gării am urcat în primul taxi. Am dat adresa și m-am lăsat obosită pe scaun. Șoferul a pornit ceasul, dar nu mașina, își căuta telefonul. Apoi a început să turuie despre politică: lua-i-ar dracu cu reformele lor, prețurile au explodat, abia mai întrețin familia, deși lucrez de dimineață până noaptea, iar patronii iau optzeci la sută din câștig. Îl auzeam între vis și realitate, prea adormită ca să-l mai ascult. Îmi vine să mă arunc în Someș, mai zice. Și mie uneori, îi răspund.
Vlad Mușat
Boss, l-am dus pe Michael Jackson prin tot orașul. Era cu paznicul după el și ăsta îi traducea. Mi-a dat și bilet la concert, dar nu m-am dus, am avut de cules via cu socrii. L-am întrebat dacă îi plac gagicile noastre și el s-a făcut roșu, apoi paznicul m-a rugat să-mi văd de drum și să nu mai claxonez femeile. Era liniște, zic să pun niște muzică, aveam o casetă cu Prinț, singura muzică străină care-mi place. După 20 de secunde a trebuit să închid casetofonul că începuse Michael să plângă.
