Puștiul are vreo treișpe ani. Maică-sa, gătită în stil mare, parfumată de-ți mută nasul, îl toacă la cap într-un ritm diavolesc, abia respiră. Lecții, telefon, cina de ieri, înot, prețioase precepte materne, se prăvălesc asupra unui om din ce în ce mai amețit de torentul verbal. Reușește să îngaime câte un da, când scorpia își înghite saliva. Prind o privire disperată în retrovizoare. Niște muzică? Îmi aruncă o privire sugestivă. Nu vedeți că purtăm o discuție? Frâna bruscă îi împrăștie cafeaua pe sacoul imaculat.
Dan Banu
Nu m-am gândit niciun pic că un taxi normal nu încape într-o clătitărie, așa că am îndesat fetele, am trântit ușa și mașina a demarat în trombă fără să apuc să-i spun unde. Chiar lângă săgetător era să dăm peste o strigă călare pe-o mătură electrică. Apoi am zărit bărbatul rezemat de carul mare. Aduna de pe cer luni, le ungea pe o parte cu spumă de brânză din Calea Lactee, le umplea cu stafide scuturate din Constelația Viilor și le vindea pe un sărut. Am luat toți. Câte una pentru fiecare obraz.
Ionuț Morariu
Vă vine, nu vă vine să credeți, eu L-am găsit într-un taxi în față la Nuba. Avea fes roz, bandă adezivă la gură și clipea des. Șoferul făcea însă pe niznaiul. Că, sanchi, e târziu și se retrage la Sfânta Vineri. Dar n-am pus botul. Ca un rug aprins m-a ars minciuna taximetristului. I-am spus: domnule, nu permit. Eu L-am văzut pe El la față și totuși am scăpat cu viață. Cine ești tu să nu mă duci acasă la tatăl meu? Bașca însă să te-nțelegi cu lifta. Știți ce mi-a zis? Du-te dracu de bețiv ordinar.
