Lucrez pentru corporatiști, în două schimburi. În tura de noapte sunt lucidă ca un șoim, nu simt oboseala decât a doua zi, când îmi cade capul pe băncile facultății. Ba, n-am mereu bani de taxi, uneori iau RATB-ul de noapte. Sunt curajoasă? Nu chiar, de exemplu, acum îmi este frică. De ce ați luat-o pe alt drum? Mă întâlnesc cu un prieten să îi las un colet, zice el. Acum? Nu durează mult. Ok. Nu îți face griji. Nu. Ești tare de gașcă, îmi place de tine, spune. Nu chiar. Am trimis numărul mașinii la poliție, just in case.
Aurelian Țolescu
Era noapte și trebuia să mergem la gară. Eram cam mulți, cam adormiți și am chemat 2 taxiuri. Ne-am înghesuit, cu bagaje cu tot și am ajuns la timp. Doar Leo lipsea, deși îl văzusem la plecare, jos, la hotel. A apărut după vreo 10 min., tăvălindu-se de râs. Fiind prea mulți, el se băgase în portbagajul unui taxi. Când noi am coborât, el a rămas captiv, neștiind nimeni că e înăuntru, adormit. Taxiul a plecat și, în noapte, șoferul a auzit bătăile și strigătele lui Leo: Nenea, Nenea. Înspăimântat, l-a adus pe gratis.
Daniela Rusu
Tălpile goale simt zăpada groasă și pielea se încrețește ca o ispășire mută. Deschid ușa, să mă trântesc oriunde, chiar și pe o banchetă anonimă. Mă scutur de fulgi și de tine. Mijesc ochii și-mi pare că niște spirite ies printre buzele taximetristului și se unduiesc spre mine. Aud doar rugăciunea de dinainte și-apoi ultimele tale cuvinte, n-ai decât să te spânzuri, da nici asta nu meriți. Deodată roțile scârțâie. Eu rămân fixată pe degetele degerate și-mi spun că o pereche de ciocate bej sună a început.
