Jurnal de bord Ziua 214. Pasager unic în creștere. Sistemele vitale în parametri. Destinație, lumina. Alertă. Nivel oxigen scăzut. Filtru de aer compromis. Flux nutritiv instabil. Pierdere lichid protector. SOS primit. Pereții navei pulsează. Zone secundare blocate. Luptă pentru concentrarea energiei în interior. Motorul inimă accelerează. Criză depășită. Supraviețuire pasager. Destinație finală atinsă. Uși evacuare în funcțiune. Primul contact cu cosmosul. Se aude strigătul. Misiune îndeplinită. Viața a început.
Monica Bologa
Îmi ordonez cosmosul zilnic: planetele își urmează traiectoriile, stelele ard liniștit, galaxia mea e un mecanism perfect. Apoi apare el. Un bărbat frumos până la amețeală. Îmi ia mâna și ordinea se destramă. Planetele se izbesc între ele, stelele se îngrămădesc sub piele, comete îmi spintecă venele. Întregul meu univers intră în colaps. Dar nu mă panichez. Apăs singurul buton care-mi rămâne la îndemână: autodistrugere. Zâmbesc și-l privesc drept în ochi. Sunt pregătită să ard și să renasc din propriul cosmos.
Yuka Brevi
Stau și mă uit prin hublou, în neant. Beznă. Liniște. Îmi aud țiuitul urechilor și-atât. Nimic nou. Ah, era să uit. Pe lângă coșmarul vechi - eu, gras, mort, un sicriu mic, iar alături niște extratereștri care, nervoși, încearcă să mă îndese în el și, nereușind, pun la cale să mă topească cu laserele - am unul nou. Se face că nu mai avem hârtie igienică și ne îmbolnăvim toți de enterocolită galactică de la un ou de Ssi-ruuk mâncat crud, pe stomacul gol, într-o situație de criză. Cum, tu nu știai că se ouă? Jenant.
