În cele ce urmează, Cezar Amariei (jurnalist practicant - Europa Liberă, Observator Cultural - și scriitor de ziua a șaptea - Zilele noastre mărunte, Polirom, 2018; Exerciții de liniște, Polirom, 2021) a formulat câteva gânduri după citirea textelor selectate pe LiterNet din temele: Șapte facultăți, Luminează-mă, Ieșirea din singurătate și Povești pescărești - toate textele aici.
*
Pentru că am întâlnit probleme similare în mai multe cazuri, cred că ar fi bine să reamintim câteva reguli de bază, ce pot fi aplicate în cazul oricărui tip de proză:Sintetizați, într-o propoziție sau frază scurtă: despre ce e vorba în microproza voastră (care e subiectul)?
Cine sunt personajele?
Ce resort (interior, exterior, mixt) le mișcă în spațiul textului?
Microprozele care mi-au atras atenția sunt următoarele (comentariile personale sunt marcate cu caracter italic):
Publicabile:
Șapte facultăți
Monica Aldea
De 30 de ori își schimbase pădurea frunzișul, iar Albă ca Zăpada încărunțise așteptându-i pe pitici. Pe toți șapte îi ținuse prin facultăți. De atunci, le vedea postările doar pe Grupul Fiilor Înstrăinați de Pădure. Azi veneau la deschiderea testamentului. Hap-ciu, alergologul, se plângea de umezeală. Doc, antreprenorul, evaluă situația: nici includerea în circuitul turistic n-ar salva căsuța. Cine a făcut upgrade poveștii, să scrie și un final pe măsură, îi provocă Morocănosul pe Frații Grimm.
O excelentă continuare a poveștii fraților Grimm, plină de imaginație și cu un final care dezvăluie că autoarea are și umor. Un mare Bravo!
Luminează-mă
Dorin Vasile
Nu mai știu exact când a început să-mi vorbească. A spus ceva de genul arată-mi calea. Ca și cum aș avea un fel de lămpaș spiritual. Am zis bine, crezând că e vreun efect secundar de la ceaiul de plante. Dar vocea a insistat. Zicea că e Eul meu interior. Că vrea să se exprime, să respire. Am început să-l luminez. Meditație, un workshop scump de autenticitate. Într-o noapte, a ieșit. Literalmente. O chestie umedă, diformă, cu vocea mea din liceu. A zis că-i place aici. Apoi s-a întins, s-a umflat și m-a înghițit.
O povestire scrisă cu imaginație, destul de călduță în prima parte, salvată însă de un final excelent.
Ieșirea din singurătate
Monica Bologa
Îmi fac cafeaua fix la 07:10. În fiecare zi, aceeași ceașcă albă, aceeași tăcere; mă așez la masă, lângă geam, privesc în gol câteva minute, apoi deschid telefonul și mă afund în scroll. Îmi tai unghiile vinerea, mă epilez duminica. Într-o marți, mi-am luat o rochie roșie. Miercuri m-am vopsit. Joi mi-am făcut manichiura. Vineri am plecat la Roma. Am băut prosecco toată noaptea într-un bar și-am dansat pe Carla Bruni. Luni, când am ajuns acasă, am lăsat verigheta în sertarul cu ace și-am fugit.
Un text care începe cuminte dar este salvat de ticurile protagonistei, care-o fac memorabilă.
Excelent finalul, încununează transformarea personajului principal.
Povești pescărești
David Brescan
Era cât barca de mare, ba chiar mai mare și, depărtă brațele, atât îi atârna coada pe-afară. Toată cârciuma asculta cu răsuflarea tăiată. Și cum nu puteam să vâslesc în susul Dunării doar cu o vâslă, că una o pierdusem, i-am șoptit la ureche că dacă mă ajută să ajung acasă, îi dau drumul înapoi în apă. Și uite-așa, călărind peștele, că atât de mare era, și cu barca jumate cu apă, că era și greu, vă dați seama, eu cu vâsla pe dreapta și peștele vâslea din coadă pe stânga, că îmi prinsese ritmul, așa am ajuns acasă.
După patru decenii petrecute pe malul Dunării, credeam că știu toate poveștile pescărești. Ei bine, n-o știam pe cea mai bună! Am stat cu sufletul la gură, am prins ritmul, am râs, am apreciat. Mulțumesc!
Povești pescărești
Radu Gramatovici
Momeala e secretul, spuse primul dintre ei. O combinație de arome și texturi este irezistibilă pentru oricine. Nu știi nimic, îi replică un altul. Cârligul contează cel mai mult: dacă nu este pe măsură, tot efortul e degeaba. Fraierilor, strigă un al treilea, guta este cea mai importantă, pentru că ea trebuie să fie sensibilă la primele mișcări și dură când lupta e în toi. Al patrulea, mai timid, tăcea. Da, dar pe mine m-a prins cel mai bun, spuse și el într-un târziu, bătând nervos cu coada în blatul de bucătărie.
Foarte bună ideea de a prezenta patru perspective, și mai bună ca toate patru să fie variantele victimelor. Foarte bun și finalul, care oferă cheia de lectură.
Speranțe:
Șapte facultăți
Dorina Veres
Rozi intră ca o furtună pe ușa castelului, aruncă gentuța și eșarfa roz. Regele citea ziarul dar ridică privirea nedumerit spre nemaipomenita lui fiică, după care își reluă lectura. Hai întreabă-mă, unde am fost. Unde ai fost. La târgul de joburi. Ok, și. Păi nimic. Nu se poate. Le-ai spus ce studii ai, ce calificată ești. Am scris în CV toate facultățile, linguristică latină, egologie, pisicologie, histrionistică, și masteratele de manipediologie și am mai uitat din ele că știu că erau șapte.
Un text foarte bine scris, cu multă imaginație și umor. Întrebarea la care nu am găsit răspunsul este de ce ar fi mers nemaipomenita fată de împărat la un târg de joburi, doar pentru a-și etala CV-ul cu nemaipomenitele facultăți?
Luminează-mă
Sorin Rizeanu
Fiecare om se naște cu un număr pe frunte, al lor are zece cifre. Al meu? 472,996,800, doar nouă. Lumea e bună cu mine, dar nimeni nu-mi spune de ce. Azi fac 15 ani și am plecat spre Rupițe, la Baba Vanga. Spune-mi, mamaie, ce-i cu numărul ăsta? Copile, astea-s bătăile de inimă din viața ta. 15 ani or 365 de zile or 86,400 bătăi de inima pe zi. Azi mor? calculez eu. Hai nu mai plânge, mai pune-mi o întrebare. Ce rost au stelele pe cer, mă, babo? Dumnezeu o găurit pânza de sac, să putem respira.
Extrem de bună prima parte a povestirii, o perspectivă nouă, poetică a vieții (fie și dacă ne gândim la "Poetica" lui Aristotel, cu referiri valoroase la științele exacte). Finalul nu păstrează aceeași linie, cu toate că lirismul investit direct este mare. Iese din logica textului, de ce ar întreba "ce rost au stelele" cineva care tocmai a aflat că moare, în loc să pună o întrebare complementară stării sale?
Luminează-mă
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
Locuiesc pe lună, vii cu mine? m-a întrebat, suflând distrat fumul de țigară, iar eu am râs mânzește, ce vrăjeală ieftină, totuși am zis da, ce mă costă, e doar un joc, așa că am urcat, a pornit în trombă, stăteam agățată de gâtul lui ca o liană, orașe s-au topit în urmă, drumul mesteca păduri și câmpii, stele scânteiau deasupra, apoi n-a mai fost drum, doar un praf roșu, pietre scrâșneau sub roți, uite casa mea, am ajuns. Luna râde de mine prin geamul cu gratii.
Un text foarte bine scris, prima parte e vizuală, cu tensiune "in crescendo". Finalul ar mai merita lucrat, e prea direct: pe cât de mult spațiu pentru imaginație lasă textul până atunci, pe atât de puțin oferă ultimele două propoziții. Cred că microproza ar avea de câștigat dacă s-ar opri la "Luna râde de mine prin geamul cu gratii".
Ieșirea din singurătate
Laura Stanciu
Ești frumoasă ca un poem inspirat de zei. Ți-aș săruta coapsele, ai fi templul în care m-aș închina. Doar să mă lași. Iza a așteptat să se termine paragraful cerut pe Chat Gpt. A dat like. A continuat întrebările. Cum m-ar curta un bărbat dacă ar fi chimist? A râs la răspunsul Tu îmi scazi colesterolul, a dat like și a tastat mai departe. Ce mi-ar spune un politician îndrăgostit de mine? Ai avea buget nelimitat. Îhî. Așa mințiți toți. A închis conversația și și-a sunat soțul să o ia de la birou.
Excelentă idee de a folosi ChatGPT pe post de oracol sentimental, felicitări pentru ea. Finalul, însă, finalul... Sunt curios cum ar fi încheiat inteligența artificială această microproză.
Ieșirea din singurătate
Gladiola Chete
Ieșirea din indiviziune n-a fost niciodată mai dulce. Până atunci, imposibil de delimitat, erau trei inimi și un apartament cu vedere la compromis, stăpânite în devălmășie, până când ea a zis Gata, eu ies. Și a ieșit din parteneriatul fără priză la suflet. A semnat pe gând și, odată cu el, a eliberat și spațiul emoțional. Dacă tot e să împarți ceva, măcar să fie râsul pe două perne. A ieșit, din indiviziune, din așteptări, din glumele proaste la cină.
Minunată perspectiva de a spune o poveste de dragoste, fie ea și ratată, din perspectiva juridică. Finalul este însă mult prea explicit și ar merita schimbat sau, de ce nu, chiar tăiat.