Pen' că mai era ceva pân' la salar și frigiderului îi ghiorăia freonu', zic: ia să iau o gură de YouTube, poate găsesc ceva mai de neam prost, că de dulce mi s-a cam lăsat sec. Iau deci de la Jamila taci și-nghite și ajung la minciunele învârtite, când cine credeți că, c-un zâmbet euforic, le prăjea? Drag Nea. Îl privesc perplexă. Haiti, canalia și-a tras canal. Deci la bulău o fo destul strigat Băi, bucă-tare, că înghițea cartofii gratii-nați. Acu-n JiLava Cake e MeșterChef. Strâng dinții și înghit în sec. #rezist.
Andreea Marza
Luminile orașului par amețitoare. Vertijul îmi crește euforia. Șoferul Uberului îmi vorbește, dar eu nu sunt aici. Eu sunt încă cu ea. Trupul ei dansând, ea atingându-mi brațele, privindu-mă cu ochii sclipitori. Apoi, atingerea buzelor. Hai, ia și tu, mi-a zis senzual. O voiam, așa că mi-am depărtat buzele, am înghițit pastila. Un simplu gest. Și o iubeam și mai mult. Aveam vise mărețe. Și îndrăznețe. Ne simțeam invincibili, nemuritori. Mi-e dor de ea și mai vreau încă o dată. Doar o dată. Apoi gata. Aici coborâți.
Monica Aldea
O lumină slabă pâlpâie în odaia Linei. Pitit sub ferestre, între tufa de trandafiri și cea de Mâna Maicii Domnului, Mutu se forțează să nu strănute. De două nopți focul iubirii echilibrează temperaturile de toamnă. Până și dulăul fioros ca un Cerber a renunțat să mai mârâie amenințător după ce i-a sfâșiat trei perechi de pantaloni. E noaptea cea mare, a mărturisirii. Brusc, clopotarul dă un claxon la poartă. Lina iese gătită și urcă zorită pe motor. Mutu se prăbușește în trandafiri. Cortina.
