În nopțile fierbinți de vară, flăcăii luau fetele și mergeau pe baltă. Petrică a lu' Țugui luă barca fără voia moșneagului și se duse cu Ilinca în mijlocul apei. Barca se întoarse singură la mal. Petrică jură că, ajunși în mijlocul lacului, o ceață groasă s-a ridicat, iar barca a început să se clatine. Pe Ilinca, nimeni n-a mai văzut-o de atunci, până în noaptea în care întreg satul o visă. Ne dăm cu barca, dar Dumnezeu ține vâslele, zicea. De atunci, nimeni nu mai iese pe baltă fără să-și facă semnul crucii.
Monica Aldea
Charon îmbătrânise în slujba lui Hades. Simbria mică, tot mai mulți clienți nemulțumiți. E drept că s-ar fi retras la casa lui cu puțina agoniseală. În plus, nurii nimfei Syrix din Arcadia îl tulburaseră, trezind vigoarea tinereții. Ieși de la Hades fără răspuns. Plăti impozitul lui Neptun și deschise SRL-ul - călătorii de agrement pe Styx. Erau destui ciudați printre vii. Se îmbarcă prima pereche. Zâmbind languros, muritoarea își împinse consortul peste bord. Mal de mer. Pretind să fiu consolată.
Aurelian Țolescu
Lângă Shanghai erau canale de apă într-o zonă păstrată de autorități la un nivel de ev mediu. Vedeai cum trăiau chinezii în 1600. Ne plimbam cu bărci conduse de localnici, mișcate cu o singură vâslă mânuită, în mod magic, printr-o mișcare în formă de 8 răsucit. Doar ceaiul verde fierbinte ne astâmpăra transpirațiile generate de infernala căldură umedă. În fața mea era o barcă cu un pescar care pescuia cu un cormoran. Sărea în apă, apuca câte un pește și-l punea ușurel în barcă. Pe-atunci nu erau povești pescărești.
