În ultimul moment mi-am zis, nu, n-am să ies în spatele fabricii, dar tot în ultimul moment m-a sunat directorul, că de nu mă conformez, mă dă afară. În grabă, am uitat de palton, frig era, iarnă. În halat, cu ecusonul la vedere, am ajuns printre colegi, toți cu căciuli și paltoane, pe platoul unde tocmai a aterizat elicopterul. N-am aplaudat până n-am primit un ghiont în spate. Seara, am văzut cașcaval la televizor dar și pe mine, singura în halat, cu ecusonul corespunzător, în prim plan, lângă Tovarășul. Inamicul meu.
Pompilian Tofilescu
Al cui ești, maică? Al lu' Costina. Care Costina, maică? Costina lu' Ciudă de s-a măritat a doua oară la Balș. Și de unde vii tu? De la Craiova vin, tanti. Da' ce faci acolo? Sunt la facultate. Aha. Știi că am și io o nepoată, tot la facultate e. Deșteaptă tare nepoata asta a mea, numai zece pe linie are. Și acuma tu un'te duci? La unchiu' Micel mă duc. Mai târziu ies să iau apă de la fântâna din răscruci. În fața unei porți câteva babe. Îl vezi pe ăla, fă? E băiatu' lu' Costina. Cică e la facultate la Craiova.
Carmen Tot
În fiecare zi apar la știri: pachetul 1 l-am primit ca premiu după votul reușit, inspectorii de teren m-au făcut celebră, scumpirile de gaz mi-au dat foc în stradă, am fugit fără să plătesc benzina, una din trei firme s-a închis și iar m-am văzut, nu din profil, ci din față, poliția a oprit o șoferiță care a tăiat linia continuă, să depășească o căruță pe drumul european, iarăși eu. Mamă, stai și tu mai în spate, râde maică-mea, mereu vrei să te remarci. Ce să fac, mamă, zic eu, mereu l-am avut pe vino încoace.
