Locuiesc singură, într-o cabană din pădure. Fără semnal, fără internet, fără zgomot. Aici, timpul nu e digital și cuvintele nu au cod QR. Cărțile îmi vorbesc noaptea, iar poveștile mă hrănesc mai bine decât pâinea. Ieri, un om cu ochi de sticlă și cameră în loc de inimă a venit să mă filmeze. A spus că vrea să arate lumii cum trăiește ultima femeie fără tehnologie - o ființă ciudată care se hrănește cu povești. Azi, mi-a bătut la ușă un bărbat cu ochi adevărați. Cine ești? l-am întrebat. Un visător. Ultimul.
Dan Banu
Îi plăcea să citească, să scrie, să creeze lumi din cuvinte. O fermeca să pătrundă în sufletul oamenilor și în mintea lor ca într-un muzeu cu mii de exponate. Nu o entuziasmase mereu, dar de când prinsese microbul se dedicase cu totul scrisului și cititului. Din cauză că mânca tot mai puțin trupul i se subțiase și devenise aproape transparent. Doar sufletul se umfla ca un balon tot mai mare. Breaking news: un balon de origine necunoscută a plutit ieri deasupra orașului, apoi a dispărut în înalt.
Adina Colțea
Am visat că Verde Împărat a prins peștișorul de aur și i-a cerut să-i mărite fata cu Micul Prinț, însă peștișorul era văr primar cu duhul din lampă, care știa că fata împăratului îl vrea pe Aladin. Dar împăratul voia împărăție în altă galaxie și de-aia n-avea ochi pentru alde Aladin. Încercă și cu Luke Skywalker, dar peștișorul se sictiri, căci Împăratul n-avea față de cuscru cu ăla negru de respira greu. Când m-am trezit sirenele zbierau așa tare, că nici n-am auzit pompierii năvălind în uzină.
