Lizi a învățat să citească și este de neoprit. Citește numele magazinelor, anunțurile de pe stâlpi, pancarte și uși, etichetele la care ajunge cu privirea. Ca atunci când vedea o imagine, și acum încearcă mereu să găsească povestea. Cu numele străzii pe care se află grădinița nu e împăcată. L-au greșit, strigă azi, din cârcă de la tata. Câțiva trecători urmăresc cu privirea degetul fetiței. Un căluț poate fi murg, nu A-murg. Și oricum al nostru - degetul arată acum firma grădiniței - este unicorn, toată lumea știe.
Răzvan Dițescu
Vântul aducea miros de fân când Moș Toader se opri lângă fântână și se sprijini în coada sapei. În zare, pe drum, se ridica colbul. Poate că i se întoarce feciorul. În sfârșit. Plecase acum trei ani în târg cu gând de îmbogățire. Când căruța opri, bătrânul văzu un sicriu. Căruțașul îi spuse că-l găsiră pe Ilie în șanț, jefuit. Dinspre apus venea o lumină stinsă, ca și cum soarele ar fi întors spatele satului. Moș Toader nu plânse. Plecă cu sicriul spre casă. În urma lui, câmpurile se stingeau încet.
Carmen Tot
Pe terasa de piatră umbra mi se subțiase și se lungise peste nisipul plajei. Viața a fost un vin prea tare, mi-am spus, m-a îmbătat, puține lucruri le-am văzut cum sunt. Binecuvântat fie pântecul tău, femeie, așa sterp cum e. M-am sprijinit de masă și am înaintat un pas, pentru neputință. Unul pentru singurătate. Încă unul pentru nimicul ce-l las în urmă. Împachetați, le-am strigat servitorilor morți. Plecăm acasă. Dar, dincolo de vuietul mării, nimeni nu m-a auzit. Ultimul val a lins piatra ruinelor bătrâne.
