Fusese idolul multora, cântase în concerte fabuloase, dar ajunsese la final de carieră bătrâior și deprimat. Uitat de lume, se suia uneori pe scena dintr-un club de karaoke și făcea glume aiurea cu clienții pentru încă un pic de glorie. Le vrăjea cu filozofii pe fetele aspirante la muzică și se erija într-un Zeus al audițiilor. A fost acuzat de agresiuni sexuale și a înțeles că totul s-a năruit, iar într-o seară a plecat. Casa lui bubuia în sumbre acorduri wagneriene când poliția, alertată de vecini, i-a spart ușa.
Ana-Maria Butuza
Când corăbiile Milesienilor au atins țărmul, ceața s-a risipit. Armata zeilor, condusă de Morrígan, i-a întâmpinat cu armele în mâini, încrezătoare în izbânda ei și hotărâtă să nu renunțe. Pământul a tremurat sub pașii lor, dar nu le-a mai aparținut. În amurg, fierul oamenilor a străpuns cântecul vrăjii. Lugh a închis cerul, Brigid a stins flacăra. În clipa aceea, lumea s-a întors spre sine și i-a uitat. Tuatha Dé Danann s-au coborât sub coline, purtând cu ei lumina, vina și neputința nemuririi.
Varinia Mitrea
Bărbatul se trezește înainte ca zorii să-și deschidă pleoapele. La baie îl așteaptă oglinda veche și prăfuită. Își pipăie atent chipul inexistent. Simfonia orașului, cu claxoane și ciripituri nu încetează și par să nu ajungă până la el. Se îmbracă cu hainele lui simple și își aruncă în spate bățul lui cu măști agățate. Prima aleasă este cea zâmbitoare, lucioasă și falsă. Până spre seară pe toate le va purta, una câte una. Oare ce chip va recunoaște oglinda, atunci când se va-ntoarce la asfințit?
