Duduia Rodica poartă fuste lungi, cu crăpătură adâncă, de sub care gleznele fine îți ațâță imaginația. Închizi ochii și urci cu mintea mai sus decât ți-ar îngădui politețea. Uneori scapă câte ceva ca din greșeală, mă aplec, iar ea mă răsplătește cu o dezvelire incredibilă a piciorului. Astăzi părea incomodată la mers, dar nu s-a oprit; țac țac, a lăsat să-i alunece dresul pe trotuar. L-am ridicat și am strigat după ea: Doamna Rodica, v-ați pierdut chiloții. Păstrează-i, mi-a răspuns, fluturând din mână
Ana Maria Dobre-Nir
La Capșa, în lumina gălbuie a oglinzilor, doamna își potrivea rochia prea strâmtă, în timp ce domnul din față își umezea buzele groase, lăsând privirea să-i alunece indecent peste decolteu. Ea îi șopti că e de modă veche și-i place ca bărbatul să plătească. Chiar atunci, ceva îi ciupi fruntea. Se scărpină automat, iar pe deget îi rămase un păduche mititel, zvâcnind. S-a precipitat, l-a aruncat în paharul cu vin, unde a plutit stingher. El a ridicat cupa fără să vadă nimic, iar ea și-a mușcat buza să nu râdă.
Yuka Brevi
Și se sparse în mii și mii de cioburi, într-o clipită. Zgomotul trezi pisica, toate soacrele și doi vecini care, între noi fie vorba, nu dormeau, că abia furaseră becul de la intrare. Cine dracu' sparge blide noaptea, la ora două? Apoi, liniște. S-ar fi terminat așa dacă nu ar fi pornit aspiratorul, că doar nu era să stea cu cioburile pe podea până a doua zi dimineață. Doamna Rodica începu să înjure ca o femeie ușoară, amenințând cu poliția și pompierii, iar cei doi vecini, de frică, înșurubară repede becul la loc.
