Vina ei e că i-a luat bicicletă. A lui, că s-a plimbat cu ea. Pe pistă, ca orice copil cuminte. Imbecilul drogat, care-a intrat cu bolidu'-n el, n-a avut vină. Doar o pilă bine ascuțită. Este un an de-atunci. De când mama mângâie cu lacrimi picioarele inerte ale fiului. Și cheamă-n rugăciunea ei cete de îngeri, să mângâie și ei cu ea. Să vindece. Ca să-i vadă primii pași, a doua oară. Poate azi. Se depărtează ușor. Lasă între ei doi metri distanță. Și-l cheamă. Hai, copile, la mama. Poți. Noi avem pile la Dumnezeu.
Sara Ungureanu
Trebuie să recunosc că nu o văd la început. Stă speriată în colțul camerei și se ține de rochiță. De-abia când mă apropii de ea îmi dau seama că picioarele îi sunt pline de vânătăi, la fel și încheieturile. Nu țipă, doar tresare. Cred că nu mai poate. Îmi zic că trebuie să o examineze, că e bine că am sunat la timp și că speră că nu a ajuns prea departe. Polițista mă bate pe umăr și îmi zice că sunt un erou, că pot pleca. Mă uit spre peretele comun înainte să ies. Doar eu știu de câte ori m-am făcut că nu aud.
Cecilia Fofiu
Ai dormit bine pui, întreabă mami robotind la aragaz. Ești cam palid, fac un smoothie? Lasă-l dom'le în pace, îl tot zăpăcești, vezi bine că nu și-a făcut somnul, intervine tati foșnind ziarul. Normal că-mi pasă, fulgeră ea, că un băiat avem. Târâie papucii și alunecă pe scaun. Sunt rupt, abia la ora trei am ajuns acasă. Mai lasă tati distracția, uite, ăștia de la firma X vor un inginer, ce zici? Care X, aia de e la periferie, la mama dracului?, sare mami. Am zis, ne așezăm noi la țară și-i trimitem lunar o pensie.
