Sacii erau doldora. Îi așezase de jur-împrejur. Când ridică ochii spre cer, o steluță de gheață i se anină de gene. Lungă va fi noaptea asta, își zise oftând. Oameni fără de chip treceau în sus și-n jos. Un copil se opri să-l privească, parcă așteptând ceva. Hai odată, îl grăbi mama, trăgându-l de mână. Lumini colorate se aprinseră pe bulevard. Clipi. Steluța se făcu fără voie lacrimă. Moșule, se lasă ger, vino la centru, îi spuse omul în uniformă. Avem un pat, apă caldă. Și poate scapi cumva și de barba asta.
Dorin Vasile
Îmi plac ultimele zile de școală. În depărtare se aud colinde, lumina moale din clasă mă toropește și mă las ușor cu capul pe-o rână. În brad, copiii au așezat litere mari, frumoase, împletite din beteală roșie. Un M. Și un U, parcă. Le-o fi pus cineva care a ajuns la litera U. Privirea mi se împăienjenește. Mă trezește premianta clasei când silabisește și celelalte litere din brad: I și E. Doamna urlă. Cheamă directorul. Clasa amuțește. Noroc cu moșu, că vine între timp. Aceleași cadouri nașpa. Adorm la loc.
Tibor Szente
Nici săniile nu mai alunecă, nici caii nu mai trag ca altădată. De reni nici nu mai vorbim. Acum Moșul vine la un box sau cu o dubă cu însemnele vreunei firme de curierat, și-a angajat ajutoare noi, și-a mutat atelierele în țări asiatice, unde n-a căzut zăpada niciodată. Îmi amintesc cum, în copilărie, mă scoteau în după-amiaza de ajun la săniuș, până târziu, să las timp Moșului să pună darurile sub un pom de peste doi metri, împodobit cu nuci poleite și lumânări reale. Azi citesc totalul pe facturi alb cu roșu.
