La noi au fost mereu două. Masa îmbelșugată, plină de munți de cașcaval, de ciolane felurite, poleite, strălucind, aburind, înconjurate de cârnați de tot felul, ce se înălțau unii peste alții, etalându-și picanteriile, dezvăluindu-și aromele ascunse. Și masa săracă, acoperită cu un ștergar, cu pâine, un boț de brânză, mămăligă, niște cartofi copți, ceva jumări și niște varză murată. Unii invitați de la prima masă, îmbuibați, s-au dus spre a doua, au luat câte ceva din fiecare farfurie. Să fie cumpătare, au zis.
Pompilian Tofilescu
Pe el îl cheamă Pedro, conduce un tuc-tuc și muncește un petec de pământ cultivat cu arbori de cafea și legume, în munții vulcanici din jurul lacului Atitlan. Pe ea o cheamă Lourdes, brodează bluze tradiționale mayașe și are grijă de cele trei fetițe ale lor. M-au găzduit o noapte, în 29 spre 30 decembrie. Micul dejun pe care mi l-au pregătit, cu ouă, brânză, plantaine fripte, fasole neagră, tortillas proaspete și cafea neagră din producția proprie, pentru mine a fost cea mai îmbelșugată masă a anului.
Monica Liana Radu
Farfuriile sunt aranjate, lingurile, furculițele, șervețelele, toate sunt la locul lor. Lipsește doar meniul ales, pregătit cu migală și servit în porții mici. Ana se așază, prinde din zbor zâmbetul mamei, aruncat peste masă, și îl lipește de suflet. Îl ține strâns vreo două secunde, apoi îi dă drumul pe nevăzute. Poftă bună la două kilograme de sarcasm, cinci sute de grame de umilință, un sac de critică, totul asezonat cu tonuri ridicate și servit în clinchet de veselă spartă. Mulțumesc pentru masă, tată.
