14.02.2026
Marty a rămas cu harta Italiei în față. Urmărește traseul lui Händel. Aruncăm și noi o privire (dacă nu cunoașteți prea bine harta Italiei, uitați-vă și voi pe o hartă și fiți "colegi" cu micul marțian).

Desen de Terente Șerban

- Te mai uiți pe harta aia?
- Da.
- Napoli.
- Orașul de la poalele Vezuviului.
- Händel a rămas și aici mai bine de un an, s-a bucurat de frumusețea locului și de atmosfera artistică și a compus o cantată și o operă - Agrippina -, care a avut prima audiție la Veneția.
- Cu succes?
- Cu mare succes. Publicul ovaționa și striga "viva il caro Sassone!" (trăiască dragul saxon). Au fost nu mai puțin de 27 de reprezentații, care s-au bucurat toate de același succes răsunător. Iată o arie celebră din această operă: Pensieri, voi mi tormentate (se traduce cam așa: "gânduri, voi mă turmentați, mă înnebuniți").


- Impresionant!
- Da! Cântăreața de origine americană, Joyce DiDonato, îmi place mie foarte mult!
- Și mie! Mai zi-mi!
- Pe scurt... Are un repertoriu foarte vast. A cântat în multe opere, în multe locuri din lume, dar a făcut și deosebit de multe înregistrări. Una dintre ele, din anul 2020, a fost chiar cu întreaga operă Agrippina, DiDonato având rolul titular. Am găsit o înregistrare "de lucru". Cred că te va interesa și pe tine. (cu altă ocazie ți-am vorbit despre cântăreți care cântă în falset cu voce înaltă, asemănătoare cu cea feminină. Și aici vei asculta acest gen de emisie vocală la două personaje).
- Abia aștept!


- Renumele cucerit de Händel la Veneția a pătruns până și în Anglia.
- Din sudul extrem până în nord.
- Dar mai întâi, după Italia, chiar nemții lui l-au apreciat mai mult și a fost invitat la curtea din Hanovra, unde i s-a acordat importantul post de capelmaistru. De ce oare, deși aici era foarte bine plătit și respectat, s-a simțit atras de Anglia și a acceptat prima invitație la Londra la numai o lună de la instalarea sa în postul de la Hanovra, nu ți-aș putea spune. Ce pot să-ți spun cu certitudine este faptul că Händel s-a întors și a mai stat la Hanovra doar un an, timp în care s-a apucat să învețe limba engleză, iar apoi a plecat din nou spre Londra.
- A stat mult? Cam cât stau eu pe Pământ?
- Oho! N-ai cum să ghicești și nici el nu cred că bănuia atunci, dar Londra a devenit casa lui, iar Anglia țara lui de adopție, în care a creat și a trăit o jumătate de secol.
- Acolo a și murit?
- Da, în anul 1759.
- Îmi poți face un mic rezumat al creației? Am lista audițiilor pregătită.
- Bine zici "rezumat", ca să-ți faci o idee, pentru că Händel a compus foarte multe lucrări, majoritatea fiind de mari dimensiuni.
- Mi-ai spus de opere.
- Și-ți dau câteva titluri: Almira, prima pe care a scris-o, Rodrigo, Agrippina...
- ... care a avut succes la Veneția.
- Sigur că da. Cred că mai ai răbdare să asculți puțină muzică. Din fiecare operă, câte un mic fragment. O arie din Almira. Apoi o parte instrumentală, uvertura operei Rodrigo.



- Ce veseli erau instrumentiștii! Se vedea cât de mult le place să cânte! Și?
- Și Rinaldo, care a avut mare succes la Londra și încă multe alte opere valoroase. Ți-am pregătit o arie foarte frumoasă din opera Rinaldo: Lascia ch'io pianga (lasă-mă să plâng... în traducere).


- Mi-a plăcut atât de mult! Păcat că nu am lacrimi, ca să plâng și eu puțin...

Știam că Marty este un sensibil. Ce păcat că nu are lacrimi! Dar noi avem. Nu e nicio rușine să te emoționezi și să lăcrimezi un pic.

(va urma)

1 comentariu

  • Emoţie împărtăşită
    Daniela Ştefănescu, 14.02.2026, 02:54

    Textul urmărește, într-o formă dialogată și caldă, traseul artistic al lui Händel, punând accent nu doar pe date biografice, ci mai ales pe dimensiunea afectivă a muzicii sale. Neapole și Veneția nu sunt simple repere geografice, ci spații în care compozitorul își rafinează limbajul emoțional. Şi cu atât mai mult Londra, care urma să devină casa lui, creând în Anglia, ţara lui de adopţie, timp de o jumătate de veac.
    Ariile amintite şi alese cu grijă de Nicole concentrează esența acestei muzici. Ele ating profund ascultătorii.
    Dialogul cu Marty aduce o notă de tandrețe și inocență: chiar dacă el nu poate plânge, muzica lui Händel îi trezește empatia. Astfel, iubirea devine firul invizibil care leagă biografia, creația și receptarea muzicii – o iubire care nu ține de epocă și care continuă să emoționeze, discret și adânc.
    Am vorbit ieri cu Nicole şi verişoara noastră Cristina că acest articol va apărea chiar de Valentine’s Day. Aşa că, în perceperea mea a textului, m-am axat AZI mai ales pe ideea iubirii. Iar aici ea este validată prin emoție împărtășită.


Publicitate

Sus