- Fetița de data trecută, Maya, mi-a plăcut atât de mult, că aș dori să o cunosc. Se poate?
- Nu știu. Eu nu te pot ajuta. Dar vom putea să îi urmărim evoluția muzicală.
- Adică... "triectoria", că tocmai doreai să îmi spui ceva despre Händel și Bach.
- Nu ai uitat. Bun! Să vezi cum e cu "traiectoriile" lor. Bach nu a rămas, ce-i drept, numai în orașul natal. Totuși, ruta lui a măsurat mai puțini kilometri, pentru că nu a depășit granițele Germaniei. Principalele orașe în care și-a petrecut o parte din viață studiind, cântând, compunând, au fost: Arnstadt, Mühlhausen, Weimar, Köthen. În fine, la vârsta de 38 de ani, a fost numit cantor la catedrala Sfântul Toma din Leipzig și aici a rămas până la sfârșitul vieții. Mormântul său se află în interiorul acestei catedrale.
- Iar Händel?
- Sunt convins că ai ghicit. Händel a călătorit mai mult, în special în afara țării. După ce a studiat în orașul natal, Halle, s-a îndreptat spre orașul german cel mai înfloritor al acelor vremuri, Hamburg, dar după trei ani, a plecat și de acolo.
- Spre o altă țară? Să-mi iau harta.
- Spre Italia, leagănul operei și, în general, o țară în care toate artele erau la mare preț.
- Ce formă interesantă are! Parcă-i o cizmă cu toc. M-aș încălța cu ea, dar nu e decât una...
- Eu zic că-ți ajung pantofii pe care ți i-am cumpărat, domnule "Glumici". Lasă cizma Italiei la locul ei și stai să vezi în ce orașe a fost Händel. Ochii pe hartă!
- Subito! (adică "Imediat" - în limba italiană)
- Primul oraș în care a poposit în cei patru ani de ședere în Italia a fost Florența, un centru de mare tradiție muzicală, fiindcă acolo luase naștere, cu un secol în urmă, o importantă mișcare artistică, materializată printr-un cenaclu numit "Camerata fiorentina". Intelectualii și artiștii adunați acolo dezbăteau tot felul de probleme legate de muzică și literatură. Se spune că mulțumită lor s-a înfiripat, mai târziu, genul operei.
- A scris și Händel opere?
- Chiar foarte multe și de succes. Ceea ce e absolut clar, e influența pe care opera italiană a avut-o asupra creației sale.
- Mai spune-mi alte orașe, că sunt cu harta-n mână.
- Roma, Veneția - loc în care s-a întâlnit și s-a împrietenit cu un alt mare compozitor, Domenico Scarlatti. Ar trebui să-ți vorbesc și despre Scarlatti, dar nu vreau să te zăpăcesc prea tare.
- Am să-i țin minte numele...
- ... și încă două lucruri - importanța lui în creația pentru clavecin și... anul nașterii: 1685.
- Nu se poate! Al treilea mare compozitor născut în același an. Cred că la noapte am să trimit un mesaj acasă și am să-i rog să studieze poziția stelelor și ce mai cred ei de cuviință, ca să-mi dea o explicație pentru acest fenomen. Cum e posibil ca uneori să treacă zeci de ani sau poate secole și să nu se nască nici un geniu, iar atunci, într-un singur an să apară Bach, Händel și Scarlatti.
- Dacă obții un răspuns, te rog comunică-mi-l și mie, fiindcă și eu sunt frământat de astfel de întrebări.
- Dar înainte de asta, simt că trebuie să ascult și ceva de Scarlatti. Te rog frumos!
- Mă rogi frumos? Ce drăguț ai spus-o. Așa să fie! Ascultăm Scarlatti! Deoarece a scris o mulțime de Sonate, peste 550, voi alege câteva în interpretări speciale.
- Tot copii, ca sâmbăta trecută?
- Nu, nu. De data asta am ales trei mari pianiști din generații diferite. Întâi Vladimir Horowitz (1903 - 1989), unul dintre cei mai mari pianiști ai lumii. Ascultăm două Sonate în interpretarea sa. Apoi Martha Argerich, născută în anul 1941, care încă dă concerte, fiind foarte apreciată în lumea întreagă. Și ultima interpretă, Yuja Wang, născută în anul 1987, din generația tânără de pianiști, cu o carieră răsunătoare.
- Sunt impresionat! Mă bucur că te-am rugat "frumos" să ascult și Scarlatti. Sper că nu te superi dacă îmi spui altă dată ceea ce doreai să îmi zici astăzi despre Händel și Bach...
Ce politicos a devenit Marty! Ce credeți că o fi cu el? O fi de vină muzica asta frumoasă? Mie mi-a plăcut! Dar vouă?
(va urma)