Bat cu furie la poartă, hotărâtă să-i cer socoteală. Uite cât de imperfectă ai făcut-o. E prea strâmbă, prea lată, prea scurtă, prea pestriță, prea nedreaptă. Îmi repet în gând ce și cum o să-i spun, cum o să-i înșirui eu trebuințele, cum o să arborez steagul justiției și-o să scot flăcări din inima caliente. Când îmi deschide, îl privesc, mă privește și dintr-o dată toate gândurile mele devin aripi de lumină, împrăștiate pe-un cer perfect în imperfecțiunea lui. De-acolo, de sus, se vede altfel.
Liliana Rînja
Am prea multe nevoi și prea puțin timp, dar am găsit soluția perfectă, o să mă sinucid. Nu vă speriați, ia gândiți-vă un pic, cineva o să mă spele ca la carte, o să mă îmbălsămeze, ce-i drept cu formol, dar asta nu-i o problemă așa mare, o să îmi calce hainele și o să mă îmbrace în ele, voi avea pantofi noi, cu toc, o să fiu chiar machiată și coafată, bonus, o să primesc, în sfârșit, propriul meu pat și propria mea pernă brodată, de calitate, ca să mă pot odihni. Sper doar să nu mă tragă curentul.
Caterina Tudorache
Am venit să fac o bancă. Bună ziua și dumneavoastră, îngaim enervată. Bancă de care? De televizor. Nevastă-mea cică să vă zic și de frigider. Nu mai merge. De la nuntă. A venit socrul cu el și cu un porc. Viu. Socrul? Nu, porcul. M-am abținut să nu râd. Și de care vreți? Porc? Nu, frigider. Aha. Din ăla alb. Bun, deci vreți un credit de nevoi personale pentru achiziție de bunuri mobile. Se uită la mine încurcat. Nu. Un televizor și un frigider. Bine, vă rog să îmi dați buletinul. De ce? Pentru calcul. Ce calcul?
