Femeia luă forma unei pilde și se prăvăli într-o barcă fără luntraș. Își sumese poalele și-și binecuvântă creația cu degetele cu care se închina a pustiu. Gemu ca o vită slobodă, fără stăpân. Iona, auzind-o, a aruncat un năvod împletit din zale cu guri de smoală în marea în care femeia nu mai era indispensabilă. Atunci ea, ca un pește burduhănos și-a prins muțenia în astă capcană. Ș-a înghițit-o Iona ș-a născut-o sub forma unui fum dezosat, ce nu mai putea simți climaxul fetid al dragostei închipuite. Deus ex.
Oana Jindiceanu
Știi, m-am gândit mult la ce am vorbit și mai ales la ce nu am vorbit și aș vrea să nu rămână lucrurile așa, neterminate. Vrei să ne vedem? Erase. Mi-e cam dor de tine, știu că am greșit, dar. Erase. Nu știu cum să-ți spun, dar aș vrea să ne vedem, nu mă simt confortabil cu atâtea lucruri nespuse între noi și nu aș vrea să terminăm relația atât de urât după, atâta timp. Erase. Uite, m-am mai gândit, îmi pare rău că ți-am vorbit atât de urât și aș vrea să-mi cer iertare. Erase. Emoji caca. Block.
Camil Popescu
Dragă Y, îmi amintesc cu plăcere de vremea în care Z nu intrase încă în ecuație și ne lega un plus în manualul de algebră, spre nefericirea elevilor de-a noua, ale căror tinereți au fost distruse. Apoi soarta sau alt dușman a hotărât să umble la rădăcina problemei și să-i determine valorile și atunci a apărut Z. Când i-ai zâmbit și ai mutat plusul lângă ea, am simțit că mi se prăbușesc toți parametri. Aceeași soartă a pus un minus între noi, iar după egal soluția semăna cu un menage á trois, cu necunoscuta izolată.
